Gălăţenii din periferiile vestice ale oraşului au o privelişte care nu i-ar încânta decât pe cei care, în loc de benzi transportoare şi furnale, văd bani. Şi să tot fie vreo 1.600 de hectare de bani între gardurile combinatului cu nume de miliardar. Chiar la graniţa întinderii bogate în metale s-a pripăşit o comunitate care numără acum câteva sute de suflete. Îşi duc traiul în gospodăriile înjghebate pe limba de pământ dintre gardul de răsărit al combinatului siderurgic şi liniile de cale ferată pe care vin vagoanele cu cocs. Limba de pământ se numeşte strada Garofiţei. Din uliţa desfundată în care se joacă cei mici, poteci bătătorite de cei mari coboară spre şinele de tren.
A murit la furat
În luna martie, un bărbat de pe strada Garofiţei a murit la Oţelăria 3. Instalaţia, oprită din 2008, e plină de metale. Şefii combinatului spun că bărbatul venise la furat şi a căzut de la înălţime. Paznicii şi Poliţia spun, însă, că el s-a electrocutat în timp ce tăia nişte cabluri aflate sub tensiune.
Întâmplarea nu a fost nici prima, nici ultima. Tentative de furt au loc frecvent, dar consecinţele nu sunt întotdeauna atât de tragice. Majoritatea se lasă cu răniţi şi de-o parte, şi de alta, asta pentru că hoţii nu o iau la sănătoasa atunci când sunt zăriţi de paznici, ci îi atacă, spun reprezentanţii ArcelorMittal Galaţi. "Condiţiile de trai ale locuitorilor de pe strada Garofiţei sunt scăzute, iar unii dintre oamenii de acolo trăiesc din furturile de la combinat. Pun căruţe pe calea ferată, înaintea trenurilor, atacă paznicii şi fură cocs din vagoane. Valoarea cocsului pe care ei îl fură este mult mai mică decât costurile de reîncărcare a vagoanelor sparte, pentru că, atunci când rup sigiliile unui vagon, pe calea ferată se varsă zeci de tone de cocs, din care ei iau doar câţiva saci. Restul trebuie reîncărcat în vagon", declară purtătorul de cuvânt al combinatului, Dorian Dumitrescu.
"Ies cu cocteiluri Molotov"
Şeful Securităţii, Ovidiu Mirică, spune că atacurile asupra trenurilor au loc în general noaptea şi sunt dure. "Ies cu cocteiluri Molotov, cu toate nenorocirile, atacă agenţii, îi bat - am avut agenţi răniţi. Mai vin şi cu copiii, îi bagă la înaintare şi atunci agenţii nu mai au voie să tragă", relatează Mirică.
Confruntările sunt la ordinea zilei, susţin oamenii de la WBC, firma angajată să asigure paza platformei siderurgice. "Aproape în fiecare zi se întâmplă câte ceva. Ce-i acolo! Când îi prindem la furat, se bat parte-n parte cu noi", dezvăluie un angajat WBC.
Disperaţi, şefii combinatului au pus senzori de mişcare
Tragedia din martie a determinat administraţia ArcelorMittal Galaţi să sporească măsurile de securitate. Nu exagerăm cu nimic când spunem că planul de securitate pus la punct de companie pare desprins dintr-un film de acţiune. Gardurile combinatului au fost supraînălţate, reţeaua de iluminat a fost extinsă, galeriile subterane prin care hoţii pătrundeau pe platforma industrială au fost închise cu grilaje din fier şi au fost instalaţi senzori de mişcare! Administraţia nu a securizat doar perimetrul combinatului, ci şi transporturile, întărind în acelaşi timp colaborarea cu autorităţile.
Şeful Jandarmeriei gălăţene, colonelul Mircea Olaru, este ferm şi spune că acea comunitate s-a format acolo tocmai pentru că se poate fura cu uşurinţă din combinat. De asemenea, Olaru apreciază că intervenţiile presupun cheltuieli atât de mari, încât ar fi mai ieftin ca toţi oamenii de pe strada Garofiţei să fie strămutaţi. „Transferul familiilor într-o altă zonă a oraşului ar elimina problemele pe care acestea le cauzează combinatului şi Jandarmeriei”, afirmă colonelul Mircea Olaru.
ONG-urile pledează pentru integrarea în societate
Reprezentanţii societăţii civile - Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională, Fundaţia "Familia" şi Biserica - sunt, însă, de părere că locuitorii din strada Garofiţei nu trebuie puşi la zid, ci trebuie ajutaţi să se integreze în societate.
Slujbe pentru adulţi şi transport şcolar pentru copii sunt cele mai mari nevoi ale membrilor comunităţii, susţin atât ONG-urile, cât şi oamenii de pe Garofiţei. "Nu am nicio slujbă. Am încercat să-mi găsesc, dar nu se poate că nu sunt acte. Cu foaie provizorie nu te poţi angaja. Mă duc cu ziua la săpat, ne descurcăm cum putem", spune unul dintre bărbaţii care ies în poartă. Unicul său copil, Ionuţ, are patru ani şi nu merge la grădiniţă. "Nu e dat la grădiniţă, că nu sunt posibilităţi", explică tatăl.
E adevărat că prin vecini pot fi văzute autoturisme şi microbuze, iar unii dintre copii merg la şcoală, în oraş, cu taxiul! Nu toţi, însă. Unii, cum este Ionuţ, stau pe umerii taţilor sau printre picioarele mamelor, iar alţii împing cărucioare încărcate cu fier.
"Ce garanţii avem că, dacă vă ajutăm, atacurile încetează?"
Direct interesaţi ca furturile şi violenţele să înceteze, şefii combinatului şi-au exprimat disponibilitatea de a-i ajuta cumva pe locuitorii de pe Garofiţei. Le-ar putea permite să ia în continuare curent din combinat, deşi intenţionau să taie branşamentele ilegale în vară, şi ar putea găsi o soluţie de transport către şi dinspre şcoală pentru copii. Ar implica şi alte firme locale, prin intermediul Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă, pentru a le găsi de muncă adulţilor. De altfel, un prim dialog cu AJOFM a avut loc săptămâna trecută, în timpul unei mese rotunde la care combinatul a invitat reprezentanţii societăţii civile pentru a discuta tocmai acest subiect.
Întâlnirea, la finalul căreia directorul combinatului, Bruno Ribo, a propus înfiinţarea unui grup de lucru interinstituţional în cazul strada Garofiţei, a rămas fără răspunsuri la două întrebări: ce garanţii are combinatul că, dacă ajută comunitatea, atacurile încetează şi de ce a lipsit Primăria de la masa rotundă?
Autorităţile locale sunt indiferente
Primăria are, probabil, cea mai mare responsabilitate în soluţionarea problemei, este de părere preotul paroh Tiberiu Chiriluţă, de la biserica de pe platforma siderurgică. „Nu e lămurit statutul terenului, fapt care le îngreunează locuitorilor din strada Garofiţei obţinerea actelor de proprietate, a actelor de identitate şi, în final, integrarea în societate”, afirmă preotul.
ONG-urile şi Jandarmeria se plâng, însă, că lucrul cu municipalitatea a fost întotdeauna dificil. De altfel, Primăria nu a trimis niciun reprezentant la dezbaterea organizată de ArcelorMittal, cu toate că a fost invitată. "Sunt absolut şocată că nimeni din administraţia locală nu este interesat să soluţioneze problema. Domnilor, nu vă faceţi treaba! Aşteptăm soluţii!", a declarat, la masa rotundă de săptămâna trecută, directorul de Servicii Transversale din combinat, Tatiana Baltă, adresându-li-se marilor absenţi - oficialii Primăriei.
Recensământ pe Garofiţei
Nimeni nu ştie cu exactitate câţi membri numără comunitatea din strada Garofiţei, pentru că nimeni nu a călcat pe acolo la recensământul de anul trecut. Lipsa unei evidenţe clare a fost reclamată şi de şeful Jandarmeriei gălăţene. „Cred că sunt 200 de oameni care figurează la aceeaşi adresă”, spune colonelul Mircea Olaru. Recenzarea este, aşadar, primul pas care trebuie făcut.
Rodica Mişcalencu, Tudor Neacşu
