Mormintele Eroilor Revoluţiei, etern fărâmate
Foto: Foto: Bogdan Codrescu

Mormintele Eroilor Revoluţiei, etern fărâmate
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Vine Înălţarea, Ziua eroilor, sărbătoare la care, din veac, părinţii se duc, împreună cu copiii, la mormintele celor care nu au murit în războaie sau revoluţii pentru viitorul altora. Ne mai interesează? Mai îngrijim noi mormintele celor care au murit în fond exact pentru noi? Dar autorităţile ce fac?

Pe Ştefan Grigoraş, preşedintele Asociaţiei urmaşilor eroilor din Decembrie 1989, l-am găsit marţi, cu două zile înainte de Înălţare, singur cuc, tăind iarba de pe mormintele eroilor. De 22 de ani, s-a ocupat şi de mormântul fiului său, soldat în termen ucis la Revoluţie în capitală, dar şi de ale altor tineri eroi spulberaţi cu zile încă de tineri, cu părinţi tot mai bolnavi şi neputincioşi. Vine, iată, Înălţarea, dar mormintele din careul eroilor revoluţionari sunt părăginite: betonul armat îmbrăcat, ca un schilod, în hlamidă, cu plăci de marmură lipite, s-a lepădat de plăci, peste spărturile cărora se calcă! Până şi crucea din marmură de pe Monument a căzut!

Doar monumentul fiului său, adus de la Bucureşti - făcut din marmură de la Ministerul Apărării (gălăţeanul a plătit doar manopera), nu e făcut din pomana edililor şi arată deci normal: este dintr-o bucată, nu din lipituri şi «pansamente» de chit prin care tot trece apa! Au reparat ceva autorităţile, măcar în ultimul ceas? «Nu! Nu sunt creştini, n-au un dram de omenie! E mai mare ruşinea!», spune domnul Grigoraş.  «Pe mine, când intru aicea, mă umflă plânsul! Noi, părinţii, cei care avem copii care au putrezit aici, nu mai putem suporta! Nu se găsesc adică bani pentru un om care să aibă grijă de zece morminte? Păi, la Bucureşti, la Cimitirul Eroilor Revoluţiei, sunt până şi prosopele aşezate pe morminte şi este o persoană la poartă care te întreabă unde te duci şi te însoţeşte să vadă ce faci». Omul a renunţat să mai ceară: «În fiecare an am făcut hârtie la Primărie, mi s-a spus întotdeauna că proiectul e în execuţie, că or să facă tot. Ultimii doi ani de zile am văzut că nu mă mai bagă nimeni în seamă, m-am lăsat şi eu  păgubaş. Poate deschid ochii cei care vor fi aleşi. Primarul Nicolae a fost singurul care cât de cât a făcut câte ceva în aceşti ani, la urmă cred însă c-a avut “tălpi”.  Pe 22 decembrie, s-au lipit câteva plăci, să nu se vadă. Lucrările făcute iarna nu ţin. Câteva lemne puse proptea anul trecut, acolo au rămas! A, l-am rugat de primarul Durbacă şi în două săptămâni s-a făcut, într-adevăr, gardul – mi-a spus să fac o schiţă înainte şi gata!»

Doar 10 morminte – imposibil de îngrijit de un oraş?!

«Glorie eternă eroilor Revoluţiei!» – scrie pe monument. Aiurea! Acum doi ani, la comemorarea din decembrie a căzut o placă din faţă, chiar la ceremonia depunerilor de coroane; norocul (sau… ghinionul eroilor?) a fost că n-a nimerit pe nimeni în cap! Prefectul de atunci a promis că se va repara în primăvară. S-a lipit într-adevăr o placă. În primăvară, a căzut şi crucea de pe monument. «Cât s-a tot cheltuit de ani de zile cârpind, se făcea o dată din nou şi trainic! Uitaţi-vă cât de bine arată monumentul din 1918, făcut cu răspundere!»

Nu degeaba Înălţarea Domnului se mai numeşte în popor şi Ispas… Cei care au murit pentru noi mai mor odată din uitare, «ispăşind», iată, «vina» că le-a păsat!

 

Citit 1593 ori Ultima modificare Marți, 22 Mai 2012 18:37

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.