Răspândirea bolilor venerice este favorizată, în primul rând, de lipsa de informaţie, mai ales în rândul tinerilor care îşi încep viaţa sexuală din ce în ce mai devreme. Nici gălăţenii ajunşi la maturitate nu sunt, însă, feriţi de pericolele de acest gen, mai ales dacă, după ce s-au pricopsit cu o astfel de boală, preferă să se trateze singuri în loc să ceară ajutorul medicului specialist. Mult mai periculos este, însă, faptul că unele dintre aceste boli nu se transmit doar pe cale sexuală.
Fiecare afecţiune, cu tratamentul ei
De fapt, există două categorii de boli venerice - majore şi minore. Din prima categorie fac parte SIDA, sifilisul, gonoreea, granulomul inghinal şi linfogranulomatoza. Printre bolile venerice minore se numără uretritele negonococice, tricomonazia urogenitală, herpesul genital, vegetaţiile veneriene, dar şi scabia şi pediculoza.
„Din fericire, cele mai des întâlnite sunt bolile venerice minore”, ne-a spus d-na dr. Valentina Adochiţei, medic dermatolog. „Totuşi, aceste afecţiuni nu se vindecă întotdeauna mai repede. Printre ele se numără şi anumite viroze mai greu de stăpânit şi pentru care există destul de puţine tratamente.
Fără o îngrijire de specialitate, aceste afecţiuni pot duce, în timp, la probleme mult mai grave, cum ar fi cancerul de col uterin. În general, infecţiile aşa-zis minore pot pune probleme şi pentru că sunt frecvent tratate fără recomandare medicală, iar germenii pot deveni rezistenţi la o serie de antibiotice”, ne-a explicat medicul specialist.
Evident, probleme terapeutice ridică şi bolile venerice majore. Totuşi, afecţiuni cum ar fi sifilisul sunt perfect vindecabile. „Schemele de tratament sunt, însă, destul de complexe, iar totul depinde de stadiul afecţiunii, de vârsta şi pacientului”, ne-a explicat d-na dr. Adochiţei.
Modalităţi de transmitere
Cea mai răspândită cale de transmitere a bolilor venerice rămâne cea sexuală. Sunt expuşi, cu precădere, tinerii care îşi încep viaţa sexuală la vârste fragede, înainte de a fi pregătiţi. Un stil de viaţă dezordonat, cu parteneri multipli, creşte riscul infectării cu boli venerice. Totuşi, unele dintre aceste afecţiuni - cele minore, de regulă - se mai pot transmite şi prin folosirea obiectelor de uz personal ale bolnavului - aparatul de ras fiind un bun exemplu în acest sens.
În genere, exceptând calea sexuală, bolile venerice se transmit atunci când se realizează contactul dintre soluţiile de contiguitate ale bolnavului - sânge, spermă sau salivă - şi o porţiune lezată a pielii altui individ. „Există, însă, şi unele boli, ne-a explicat medicul dermatolog, pe care le putem lua şi de la bazinele publice de înot”.
Prevenţia e cea mai indicată
Pentru a evita neplăcerile ulterioare, medicii specialişti vă recomandă să folosiţi prezervativul în timpul contactului sexual, pentru că este singura metodă contraceptivă care vă protejează de bolile venerice. În plus, trebuie să respectaţi regulile minimale de igienă şi să nu folosiţi obiectele de uz personal ale altor persoane.
Dacă totuşi remarcaţi unele semne ale bolilor venerice - secreţii neobişnuite în zona genitală, dureri în zona pelviană, arsuri, prurit (mâncărime) sau senzaţie de iritaţie sau orice alte simptome care ar putea fi asociate cu bolile dermato-venerice - prezentaţi-vă, de urgenţă, la medic. Diagnosticarea corectă a bolii şi administrarea tratamentului potrivit, sub supravegherea specialistului, sunt paşi siguri spre vindecare.
