Născut în îndepărtatul an 1923, Ionu T. Munteanu, din Pleşa, a fost decenii la rând, alături de Costache Pârvu şi Ion Sandu, croitor aflat în serviciul consătenilor săi. Îţi făceai costumul la dumnealui? Stătea scris pe tine. Crăciunul şi Anul Nou, ca sărbători nu erau întregi dacă nu aveai hainele cusute la el. Anii săi de ucenicie, văzuţi astăzi, în 2012, prin documentul de mai jos, par ireali: obligaţia de a învăţa meserie patru ani neîntrerupţi, din care în ultimii trei să locuieşti la meşterul tău, să mănânci la el, să te încalţe şi să te îmbrace.
„Se angajează în serviciul d-lui Tănase Antohi”
Act de angajament
Astăzi 20 Decembrie 1936.
Înaintea noastră, Ştefan Dimitriu, primarul comunei Tg. Bereşti, din plasa Horincea, judeţul Covurlui, s’a prezentat (…) Ionu T. Munteanu, de naţionalitate Român, în vârstă de 14 ani, domiciliat în comuna Pleşa, jud. Tutova, cu consimţământul tatălui său Toader Munteanu, fiind minor, care stabilindu-i-se identitatea prin Buletinul de Populaţie (persoană cunoscută nouă), ce se angajează în serviciul d-lui Tănase V. Antohi, din comuna Bereşti, judeţul Covurlui, în calitate de ucenic la croitorie pe termen de 4 (patru) ani, cu începere de astăzi 20 Decembrie 1934-20 Decembrie 1940, în următoarele condiţiuni:
1. Pe timp de un an, hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte privesc pe tatăl ucenicului, iar pe trei ani din urmă, toate cele de mai sus privesc pe Dl Tănase Antohi. Alte condiţiuni lipsesc.
Pentru care i s’a eliberat prezentul, conform art. 10 din legea servitorilor, ţinând loc drept condicuţă, iar stăpânul urmând a face cuvenita menţiune pe verso de plata ce i se va face conf. prevederilor de mai sus.
No. 3573/1936 Decembrie 20.
Urmează iscăliturile. Cea mai importantă, a lui Tănase Antohi – spre sfârşitul anului 1940, ca primar al Bereştiului, acesta inventaria urmările cutremurului din noaptea de 9 spre 10 noiembrie; orbit de politica momentului, la 21 ianuarie 1941 îi fuge pământul de sub picioare.
Prin viaţă, cu maşina de cusut „Singer”
Rechiziţionat de către Armată, la Bârlad, precum caii sau căruţele, în prima parte a războiului, la fabrica de confecţii, Ionu T. Munteanu se alătură croitorilor comasaţi aici, implicaţi, la ordin, în producţia de serie mare - coseau tunici militare, mantale, pantaloni cazoni, cămăşi şi izmene necesare trupelor. Spre finalul conflagraţiei mondiale, poftim arma şi pleci pe front, domnule Munteanu! Combatant, împreună cu camarazii săi luptă până la Budapesta.
Reîntors sănătos acasă, se dedică croitoriei. S-au specializat la el, în stagii de post-ucenicie, Gheorghe Venin, din Obârşeni şi Vasile Sâmpetru, de la Bereşti. Le-a băgat în cap teoria din manualul unuia Teodorescu, care performase în Franţa. Practica, în casă, la maşina de cusut marca Singer, cu axarea pe croit. Dar de prea mulţi ani frumoşi Ionu T. Munteanu nu s-a bucurat: vicleană, agricultura l-a strâns la pieptul ei, legându-l de pământ şi de sapă.
Om al bisericii: nu există în cer atâtea cruci câte a făcut el pe pământ. L-am întrebat, zilele trecute, respectuos, dacă, după părerea sa, în ziua de azi, la Pleşa, s-ar mai putea trăi din croitorie. Răspunsul său: „Categoric, nu. Pentru oamenii de rând, piaţa confecţiilor este invadată de turcisme şi chinezisme. Mai rezistă încă, dar numai în oraşe, croitoresele de lux…”
