- Din mândria începutului de secol 20, clădirea Pescăriilor Statului a ajuns o ruină
Pe 27 iunie 1912 se punea piatra de temelie a clădirii denumite "Pescăriile Statului". La exact o sută de ani de când s-a început construcţia (finalizată în 1915), locul arată de ca şi cum ar fi trecut prin câteva bombardamente şi o serie de cutremure devastatoare. Cu geamuri lipsă, pereţi degradaţi, uşi ferecate cu lacăte imense, cu un subsol plin de apă şi cu multă mizerie împrejur, aşa "sărbătoreşte" Galaţiul împlinirea centenarului acestei clădiri. Doar plăcuţa specifică monumentelor istorice îi face pe trecători să ridice din umeri şi să se întrebe dacă nu cumva, în spatele acestor ziduri care plâng, se află o clădire care, altădată, zâmbea.
Tehnologie de ultimă oră
Clădirea "Pescăriilor Statului", aflată pe strada Portului, lângă sediul administrativ al Vămii, mai zâmbeşte astăzi doar din cărţile poştale şi din documentele de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Galaţi (DJCPNG). "Proiectul Pescăriilor de la Galaţi îi aparţine inginerului G. Vidraşcu (nu lui Anghel Saligny, aşa cum greşit este trecut pe o plăcuţă de pe clădire), tot el fiind şi coordonatorul lucrărilor. Instalaţiile au fost făcute după ultimele mijloace ale tehnicii din Apus, cu frigorifere şi compartimente de pescărie. Exista o fabrică de gheaţă artificială, care producea zilnic 500 de kilograme. Maşinile erau dublate, ca să nu se înceteze lucrul, dacă se strica vreuna. Hala şi instalaţiile frigorifice ocupau 5.477 mp. Dinamul de 30 kw producea energie electrică pentru iluminat, pentru ozonarea aerului de ventilaţie, pentru elevatorul de cărbuni şi pentru ascensorul de peşte. Există informaţia că acesta ar fi fost primul ascensor de la Galaţi, care, după dezafectare, a ajuns la Muzeul Tehnicii „Dimitrie Leonida” din Bucureşti. Structura de rezistenţă a clădirii era realizată din grinzi metalice şi bolţişoare de cărămidă", se arată într-un document al DJCPNG, semnat de consilierul Marius Mitrof.
Galaţiul era capitala peştelui în România
Proiectul Pescăriilor Statului a prins contur la începutul secolului trecut, fiind iniţiat de Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, prin ministrul I. N. Lahovary şi directorul Gr. Antipa. În dorinţa de „(…) a da organizare cât mai practică şi mai sistematică comerţului mare de peşte din ţară, am hotărât construcţiunea mai multor hale mari de pescării, în diferite centre de producţie şi desfacere ale acestui articol. Între aceste, desigur, cea mai principală va fi cea din portul Galaţi, unde, urmând tradiţiunelor de până acum, voim să menţinem şi să dezvoltăm cel mai important centru al comerţului de pescării din ţară (…)", se arată într-un document înaintat de minister către Primăria Galaţi în 1911. Investiţia a prins contur în doar câţiva ani. "Era compusă dintr-un port de pescărie, o hală acoperită pentru vânzarea zilnică en-gros a peştelui prin licitaţie publică, compartimente pentru comercianţii angrosişti şi comisionarii de peşte, o hală de ambalaj şi expediţie, o staţie de încărcare a peştelui în vagoane, un frigorifer central, o piaţă pentru căruţele care cumpărau peşte pentru desfacere la sate, depozite de gheaţă, etc", ne-a declarat Marius Mitrof, care a studiat în profunzime istoria clădirii.
Foto: Bogdan Codrescu
