În plin centru istoric, vizavi de Consiliul Judeţului, o clădire veche stă să se dărâme * Trei hrube mari se intersectează pe sub casă, ducând la surpări frecvente ale terenului * Câţi dintre noi ştiu că pe strada Eroilor, la numărul 28, mai dăinuie încă o clădire construită în urmă cu 140 de ani?
În ciuda stării deplorabile în care se găseşte acum, un ochi atent poate observa încă o mică parte din măreţia afişată în vremuri de altădată. Până în urmă cu câteva decenii, imobilul era folosit doar pentru locuit. Apoi, sediul de la stradă a fost ocupat de o cooperativă meşteşugărească. A urmat apoi împărţirea curţii. În prezent, accesul spre partea cu locuinţe a clădirii se face pe o poartă aflată la începutul aleii ce duce spre Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Galaţi. După ce cooperativa şi-a mutat sediul, corpul de la stradă a fost ocupat de mai multe cabinete medicale de familie.
Poveşti din tinereţe
Parcă ruşinată de aspectul actual, faţada casei nu se dezvăluie privirii nici după ce am intrat în curte. Ici-colo, în spatele butucilor de viţă-de-vie suspendată şi al câtorva pomi, se ghiceşte câte o fereastră cu tâmplăria scorojită sau o bucată de perete brăzdată de crăpături.
Pe la jumătatea aleii suntem întâmpinaţi de Anicuţa Tănăsescu, unul dintre cei doi chiriraşi. În vârstă de 78 de ani, gazda noastră locuieşte aici de când se ştie. "Era în 1958 şi eu aveam 20 de ani. Eram proaspăt măritată şi ne-a fost dat un apartament aici. Soţul meu a fost militar. Pe atunci, casa arăta încă bine", ne povesteşte bătrâna, cu un glas uşor nostalgic.
Beciul cu ieşire spre necunoscut
Trecutul nu aduce însă doar amintiri, ci şi dovezi cât se poate de palpabile. Deşi masivă, casa şi grădina din faţă se află pe traseul unei hrube cu mai multe ramificaţii. Adevărate galerii subterane, tunelurile sunt indicii ale unei activităţi negustoreşti susţinute ale târgului de altădată. "În 1958, aici locuiau încă moştenitorii generalului care care a construit casa. Beciul are o uşă care duce în hrubă. Din ceea ce am auzit de la foştii proprietari, aici comunică trei hrube mari. Una ducea spre fosta fabrică de biscuiţi din gară, în vreme ce alta avea ieşire în port, acolo unde ieşeau negustorii turci cu căruţele. Cu cât înaintezi, cu atât galeria se adânceşte. Ştiu că soldaţii foloseau măşti cu oxigen pentru a putea pătrunde mai adânc, pentru că exista pericolul de asfixiere", adaugă chiriaşa.
Grădina este o capcană
Încă dinainte de Revoluţie, autorităţile au propus pentru demolare corpul din spate. Apoi, au urmat mai multe etape de consolidare. În urmă cu cinci sau şase ani, terenul de sub casă şi o parte din grădină au început să se surpe. Clădirea s-a aplecat vizibil spre partea de nord-est. "Când s-a mişcat din loc, s-a crăpat şi tavanul. A venit atunci o echipă de la Primărie şi a început să repare. Dar nu şi-au făcut treaba bine. Din pod, văd razele soarelui. Pământul din curte s-a surpat chiar sub o roată a maşinii care a adus materialele de construcţie. Tot ne-au zis că or să ne mute de aici. Mă gândesc cu groază la iarna care stă să vină. Eu sunt bolnavă şi singură. Camerele sunt înalte şi greu de încălzit, la bucătărie nu am horn şi apa la robinet îngheaţă ", ne explică, oarecum resemnată, Anicuţa Tănăsescu.
De la Marius Mitrof, consilier la Direcţia de Cultură şi Patrimoniu Galaţi, am aflat că imobilul face parte din ansamblul urban "Strada Eroilor", situându-se astfel în centrul istoric al oraşului. Din datele pe care am reuşit să le adunăm nu reiese nici numele arhitectului care a proiectat casa şi nici cel al generalului care a comandat lucrarea.
