Pacientul modern are trăsături specifice, comparativ cu cel din secolul anterior, mai ales în privinţa posibilităţilor de informare.
Peste un milion de români dispun acasă de computer conectat la internet, iar numărul celor care utilizează această uriaşă bază de informaţii în scop profesional (şi implicit şi personal) este şi mai mare. Prin urmare, nu e deloc surprinzător „reflexul” ca atunci când apare o suferinţă „obişnuită”, să caute pe internet un mult mai la îndemână remediu pentru înlăturarea acesteia.
De altfel, altădată foarte căutatele cărţi de „medicină pentru toţi” înregistrează un recul important al vânzărilor, recul datorat internetului. Nu mai învăţăm cum se creşte un copil din cărţile unor pediatri celebri, precum dr. Benjamin Spock (a cărui lucrare „Îngrijirea sugarului şi copilului” s-a vândut în 55 de milioane de exemplare, fiind tradusă în 40 de limbi) sau din antica şi arhicunoscuta „Mama şi copilul”, ci de pe site-urile destinate sănătăţii.
Ba chiar, unii pacienţi cu o cultură medicală ceva mai bogată, se hazardează chiar şi pe site-uri medicale specializate. O fi bine, o fi rău?
Am rugat-o să ne ofere un răspuns pe dna dr. Maria Ciuchi, unul dintre puţinii medici generalişti formaţi la vechea (şi atât de valoroasa) şcoală medicală, dar adaptaţi la cerinţele asistenţei medicale moderne.
- Pacientul mult mai informat al zilelor noastre reprezintă o provocare pentru medic?
- Din masa enormă de noutăţi, el, „pacientul informat”, este pus în situaţia de a selecţiona cu discernământ. Pe piaţă există un mare număr de leacuri, de medicamente, de aparate şi evident de vindecători, care întrec orice măsură în promisiuni nefondate, iar internetul le oferă acestor vânzători de iluzii libertatea de a face bani inducând în eroare.
De multe ori, pacientul dezorientat şi dornic de acces facil la remediul „minune” alege fără discernământ şi le devine victimă, „pe încercate”. Abia după mai multe încercări eşuate, finalmente ajunge la medicul care trebuie să recupereze preţiosul timp pierdut. Din perspectiva necesităţii vindecării şi chiar salvării lui la limită, acest pacient care crede că-şi poate rezolva singur problemele de sănătate, este o provocare.
- Cum ar trebui să procedeze pacientul modern pentru a nu intra în acest joc periculos pentru sănătate?
- Medicul de familie, generalist, este medicul de prim-contact, indiferent de suferinţă, acesta rezolvând conform statisticilor 70-80 la sută din cazuistică şi tot el orientând pacientul spre alte specialităţi, investigaţii suplimentare, atunci când este cazul. Relaţia medic - pacient este esenţială pentru ca acesta din urmă să primească explicaţii corecte privind cauzele suferinţelor sale şi tratamentul adecvat care chiar nu poate fi înlocuit prin autoterapie instituită în baza informaţiei şi leacurilor accesibile pe internet.
Chiar şi în era informaticii, rămâne la fel de importantă deschiderea pacientului către medic. Este însă incontestabil faptul că pacientul modern se situează pe alt palier de cunoaştere (comparativ cu pacientul din trecut) şi că, în cazul acestuia, se poate vorbi de participare activă la procesul terapeutic.
- La ce vă referiţi amintind participarea pacientului modern?
- Nu voi spune ca americanii: "luaţi instrumentele din mâna doctorului şi folosiţi-le!" Sigur este posibilă utilizarea în mod autonom a anumitor elemente de instrumentar, precum tensiometrul, glucometrul (pentru automonitorizare). Voi spune însă că omul modern, mai informat, îşi poate îmbunătăţi stilul de viaţă chiar şi fără ajutorul medicului. Acesta are tendinţa de a acorda mai multă importanţă „amănuntelor” care pot ameliora sau chiar vindeca suferinţele. Esenţialul vieţii noastre este făcut din detalii.
- Medicul generalist are posibilitatea să facă mai mult sub aspectul educaţiei pentru sănătate?
- Aţi atins o problemă care m-a interesat dintotdeauna, reflectată şi în articolele publicate în cotidianul dumneavoastră. Un proverb chinez spune că medicul superior este cel preocupat de prevenirea bolilor. Se cere depăşită mentalitatea conform căreia medicina trebuie aplicată doar pe "bolnavi adevăraţi" (aşa cum se predă în facultăţile de medicină), fiind cunoscute limitele acesteia.
Or, secolul XXI, al accesibilizării informaţiei, cred că trebuie văzut ca un secol al înţelepciunii, al protejării şi întăririi sănătăţii. Devenite tot mai cunoscute, măsuri simple dar eficiente se pot transforma în principii de viaţă: alimentaţie bogată în produse de origine vegetală, activitate fizică regulată, legături familiale puternice, credinţă şi sentimentul că viaţa are un sens.
De aceea selectând ceea ce îl interesează din rubrica „Sfatul medicului”, omul modern poate fi ajutat să-şi îndeplinească dorinţa legitimă de a fi sănătos şi fericit.
