„Psycho” - în varianta locală
9 Mai (Ziua Europei, ca să vezi!) se cheamă oficial staţia auto, aşa scrie pe plăcuţa Transurb, şi pe afişajul electronic din autobuze, dar dacă vrei să cobori Acolo, în Acel loc de pe strada 1 Decembrie 1918, trebuie să-i ceri şoferului de maxi-taxi: „Lasă-mă în staţie La două babe!” Parc-ar fi nume de cârciumă, dar nu e! Pare o chestie comică acum, dar vă asigur că nu a fost deloc: te apuca groaza pe vremea aceea - acum 32 de ani, pe vremea „omului nou”, cel care depăşea planul, era patriot şi făcea copii, nu dădea cu toporul - te înfiorai ascultând amănuntele groaznicei duble crime! Nici nu prea apăruseră filmele de groază la video, cel mult îşi mai spărgea câte unul arcada, vreun „viking”, la o beţie… Mai „tare” decât în celebrul film de groază „Psycho”, al lui Hitchcock! O crimă dublă, torturarea unor oameni, o temă gravă. Şi totuşi… „Galaţiul nu crede în lacrimi”, am putea pune, parafrazând titlul unui film rusesc: adică nu numai că facem haz de necaz, luăm în băşcălie orice - iată, n-avem o staţie cu numele vreunui general căzut în lupte, dar amintim de două victime ale unui criminal sadic şi dezaxat, folosind chiar peiorativul „babe” la adresa victimelor, de parcă ar fi fost vina lor că au murit în spaimă şi chinuri! Folclorul, care l-a ucis şi pe ciobanul din Mioriţa, nu are însă, se vede, scrupule pe la noi…
Azi, un mic paradis liniştit…
Strada Călugăreni, blocul P1 A - undeva, sub pământ, se mai păstrează, probabil, petele de sânge: acum, deasupra, un loc liniştit, cochet, cu verdeaţă. Pe o străduţă paralelă cu cea pe care merge tramvaiul, în dreptul staţiei auto, undeva sub asfalt, zace fosta stradă a Gladiolelor, acum una cu pământul. Demult demolată casa amărâtă, cu gardul bătrânesc înalt, care a ascuns de ochii celorlalţi crima… Un cartier parcă mutat cu tot cu crima, pe Lumea Ailaltă… Să se şteargă din memorie! Am întrebat câţiva locuitori din zonă - nu ştiau nimic, au fost bucuroşi că au casă la bloc, după ce au fost demolaţi, de voie, de nevoie, cu forţa… N-au locuit aici.
Cele două victime, cu câţiva ani înaintea crimei
Două femei singure, două morţi sigure!
Ziarele din perioada comunistă nu aveau voie să scrie despre astfel de atrocităţi, să nu-i vină poftă cuiva, dar şi ca să nu ni se strice imaginea festivistă, pedigriul. Dar, după Revoluţie, presa a dat dosarul pe larg: lucruri pe care le ştiam doar şoptite din gură în gură. Tot luna mai, dar nu 9… ci 28: dimineaţa unei descoperiri macabre! O curte pătată de sânge - de la gard la pavaj şi frunziş! - şi un interior care întorcea pe dos şi pe cel mai tare soldat! Victimele: Aneta şi Elisabeta Vasiliu. Mamă şi fiică, femei singure, la vârsta la care nu te gândeşti la o femeie decât pios, zăceau dezbrăcate şi pline de sânge, după ce îşi bătuse joc cineva de ele. Femeile aveau buzele muşcate şi sânii tăiaţi. Bătrâna nici măcar nu putea merge, avusese fractură de bazin! Arma crimei, un topor, rămasă la vedere. S-au constatat apoi lucruri neimaginabile: fiica avea pe faţă un fragment din propriul intestin, amândouă fuseseră siluite cu coada toporului - ore şi ore, vaginal şi anal! Nu este uşor nici măcar să scrii despre aceste lucruri, chiar dacă au trecut 32 de ani de atunci!
11 luni de cercetări şi o întâmplare
Colonelul Dumitriu Culcea, comandat al Miliţei municipiului, comandant al Poliţiei municipiului şi mulţi ani după Revoluţie, a fost Maigret-ul cazului, dar au fost convocaţi şi alţi mari specialişti criminologi din ţară: nu s-a aflat însă nimic! Nepotul victimelor, Marin Grigoriu, cel care le descoperise, a fost bănuit şi anchetat luni în şir. Însă, aproape un an mai târziu, alte bătrâne au reclamat o posibilă tentativă de crimă. Monstrul nu se putea abţine şi a încercat din nou, într-o casă de pe strada Călinului, oprindu-se când femeile l-au recunoscut.
Criminalul Gheorghe Moise, 26 de ani, un obscur angajat al întreprinderii de transport în comun, apelase de câteva ori la femei, care îl ajutaseră cu bani. A primit închisoare pe viaţă. O fi murit, o fi liber, cu atâtea graţieri, după Revoluţie? Au mai fost cazuri de condamnări „pe viaţă” ispăşite, pentru bună purtare, în două decenii… Astăzi, dacă trăieşte, criminalul ar avea 57 de ani, ar fi în deplină putere…
