Stada Portului, pe porţiunea cuprinsă între fostul Institut de Cercetări Piscicole şi restaurantul Panoramic, reuşeşte să cuprindă unele dintre cele mai interesante clădiri vechi ale oraşului. Farmecul caselor de aici este unul oarecum mai discret, care nu atrage atenţie neaparat prin impozanţa construcţiilor sau prin multitudinea de elemente arhitecturale şi decorative caracteristice pentru alte clădiri vechi ale oraşului. Poate tocmai de aceea ele au fost trecute mai uşor cu vederea de cei care s-au ocupat sau se ocupă în continuare de patrimoniul arhitectonic al oraşului.
Soartă favorabilă
Dacă în episodul trecut al campaniei "Case care mor" v-am prezentat istoria şi poveştile ascunse între zidurile clădirii de pe Portului, la numărul trei, revenim astăzi cu o casă aşezată în apropierea primei, la numărul 5. Spre deosebire de prima, care a scăpat doar parţial din calea buldozerelor comuniste, casa de la numărul 5 a avut norocul să nu fie inclusă pe harta reconstrucţiei de factură proletară. Astfel, clădirea a păstrat atât forma originară a literei U, cât şi aspectul antebelic al curţii interioare.
Origine incertă
Anul exact al construcţiei casei nu pare să mai fie astăzi cunoscut de nimeni, deşi doi dintre proprietari locuiesc aici de peste 50 de ani. Nici în ceea ce-l priveşte pe primul proprietar sau pe arhitectul care a întocmit planul casei nu par să existe mai multe amănunte. În timp ce unii dintre locatari indică originea greacă a primului proprietar, alţii spun, tot din auzite, că acesta ar fi fost evreu. Indiferent de originea sa, însă, un lucru este cert: proprietarul iniţial era un om cu stare.
"După aspect şi după zona în care este situată, casa a fost construită între anii 1885 şi 1900. Deşi nu este absolut sigur, probabil că ea a aparţinut unui negustor, înscriindu-se în tendinţele specifice construirii de locuinţe cu dublă funcţiune din acea perioadă: demisolul este înalt, fiind folosit iniţial, cel mai probabil, pentru depozitarea mărfurilor. Camerele de la etaj, în schimb, erau spaţii de locuit. Accesul în curte se făcea de pe actuala stradă a Portului (fostă Speranţei sau col. Boyle), însă una dintre faţadele locuinţei este martora existenţei unei străzi care astăzi nu mai există, strada Braşoveni", explică Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Galaţi.
Ultima casă care mai spune povestea vadurilor de altădată
Similar casei de la numărul 3, şi cea de la numărul 5 are, pe lângă demisolul înalt, un beci destul de spaţios. Intrarea în clădire se făcea nu numai prin curtea interioară de pe strada Portului, ci şi de pe fosta stradă Braşoveni. Atunci când comerţul în această zonă era deosebit de intens, casa a fost folosită, probabil, ca han. Atât curtea spaţioasă, pavată cu dale de granit, cât şi demisolul înalt trimit cu gândul la această utilizare a clădirii. Aşa cum aflăm de la Marius Mitrof, pe această porţiune a străzii Portului existau la început de secol XX două hanuri. Pe lângă faptul că ofereau cazare şi mâncare negustorilor, hanurile de atunci erau şi case de toleranţă. Având în vedere forfota neîntreruptă a portului, ne putem lesne închipui utilitatea şi oportunitatea caselor de toleranţă.
După o hartă care datează din perioada interbelică, pe locul aproximativ în care se află casa astăzi, se afla atunci consulatul belgian. În prezent, nu mai puţin de 12 familii, proprietari sau chiriaşi ai Primăriei, locuiesc în clădire.
Legătură între Ardeal şi portul din Galaţi
Până la jumătatea secolului trecut, actuala stradă a Navelor nu exista încă. Accesul în port se făcea şi pe o stradă care acum nu mai există, numită Braşoveni. Vechea cale de circulaţie era situată oarecum mai la vest de strada Navelor. Accesul în clădirea care acum se află pe strada Portului, la nr. 5, se făcea atât pe strada Braşoveni, cât şi pe Portului. Numele de Braşoveni vine, cel mai probabil, de la negustorii care veneau de pe tot cuprinsul Ardealului pentru a face schimb de mărfuri în portul din Galaţi. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul veacului următor, pe această stradă se aflau numeroase hoteluri, hanuri şi prăvălii ale negustorilor autohtoni.
Ca dovadă a importanţei pe care o avea pentru negoţul gălăţean fosta stradă, stau şi balcoanele din fier forjat dispuse simetric pe faţada din spate a casei despre care am scris mai sus. Acestea prezintă un frumos model, conservat deosebit de bine pe parcursul a peste 100 de ani. Sub balcoane, situate oarecum lateral, pot fi uşor observate intrările deosebit de spaţioase în clădire. Deşi deosebit de masivi, pereţii casei nu se află, însă, în cea mai bună stare. Bombarea destul de accentuată spre exterior te trimite inevitabil cu gândul la momentul în care clădirea nu va mai putea rămâne în picioare.
