* Gărzile nu vor mai fi opţionale pentru medicii de familie * Servicii medicale co-plătite * Gratuite rămân doar cele din pachetul bazal * 3.500 de posturi deblocate şi un altfel de rezidenţiat * Rămâne de văzut câte se vor ocupa * Colegiul Medicilor stabileşte vinovăţii, nu ministerul *
Continuăm să vă prezentăm interviul pe care prof.univ.dr. Aurel Nechita, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii şi decan al Facultăţii de Medicină şi Farmacie, l-a acordat cotidianului nostru:
- Vizaţi reînfiinţarea centrelor de permanenţă în mediul urban?
- La momentul actual este mai greu, deoarece predecesorii noştri au modificat legea astfel încât gărzile medicilor de familie să nu mai fie obligatorii, ci opţionale. În atare situaţie, pentru 100 de lei, cât se câştigă pe o gardă de zece ore într-un centru de permanenţă, nu prea sunt amatori.
Asta la oraş, căci în zonele rurale mai apare un aspect: dacă se înfiinţează centre de permanenţă, nu se mai acordă sporul de izolare, de 60 şi chiar 100 la sută din venitul cabinetului. Iată deci un motiv suficient de important pentru ca medicii din rural să nu opteze pentru efectuarea gărzilor în centre de permanenţă.
Dar, nu putem face abstracţie de faptul că oamenii se îmbolnăvesc şi în cele două zile în care sunt închise cabinetele medicilor de familie şi, în consecinţă, fie asaltează unităţile de primiri urgenţe, fie rămân lipsiţi de asistenţă medicală. Această anomalie trebuie înlăturată printr-o reglementare şi avem în vedere un amendament la lege, care să-i oblige să facă gărzi.
- Medicii de familie afirmă că au muncit în centrele de permanenţă fără să le fie plătite gărzile…
- Au fost plătite, însă, e drept, retroactiv, după trei luni, din cauza întârzierii aprobării bugetului. În pagubă n-au rămas…
- Se vorbeşte din nou despre co-plată în cazul anumitor servicii. Va plăti pacientul o parte din contravaloarea acestora?
- În România, medicina este aproape în totalitate gratuită. Este o situaţie pe care nu o întâlnim în nicio altă ţară.
Orice casă naţională de asigurări, fie ea din Anglia, Germania, Statele Unite sau Australia decontează din fondul asigurărilor sociale doar un pachet bazal de servicii. Pentru celelalte, pacientul suportă o parte din costurile acestora, în general cam 30 la sută. Fie plăteşte direct, fie se decontează diferenţa din asigurarea sa privată de sănătate.
De aceea, mai ales în conjunctura actuală, de criză financiară, trebuie să intrăm în rândul lumii, stabilind acele servicii din afara pachetului bazal pentru care se va percepe co-plată.
Şi nu e niciun paradox în faptul că există avantaje şi pentru pacient. Se lărgeşte paleta de investigaţii care devin accesibile unui număr mai mare de bolnavi. De exemplu, în cazul investigaţiei prin rezonanţă magnetică, fiind costisitoare, pacienţii care beneficiază de ea sunt triaţi în funcţie de gravitatea bolii, de dificultatea diagnosticului.
Din cauza bugetului limitat al spitalelor, au acces la RMN mai puţini bolnavi. Dacă însă, din 600 de lei, cât costă această investigaţie, casa de asigurări plăteşte 400 de lei şi pacientul 200 de lei, fondurile rezultate din co-plată vor permite şi altor bolnavi să beneficieze de RMN.
- Pentru consultaţiile la domiciliu ale medicilor de familie se percepe deja co-plată…
- În cazul urgenţelor sau al bolnavilor cronic decompensaţi, a căror stare nu le permite deplasarea şi aşteptarea în faţa cabinetului medicului de familie, plata consultaţiei nu se justifică.
Dacă însă pacientul solicită consultaţia la domiciliu din comoditate, pentru a nu sta la rând, de exemplu, pentru o banală urticarie, durere de şale sau simplă viroză respiratorie, nu credeţi că trebuie să plătească? De aceea, va fi întocmită o listă de afecţiuni pentru care casa de asigurări va deconta consultaţiile la domiciliu (în decursul celor două ore afectate acestei activităţi, din programul de şapte ore ale medicului de familie), iar pentru solicitările care exced bolile din listă, se va percepe onorariu.
- Vă confruntaţi cu un deficit de medici, iar blocarea angajărilor nu este de natură să ajute, dimpotrivă…
- Blocarea angajărilor nu mai reprezintă un impediment. S-a aprobat deblocarea a 3.000 de posturi de medic, jumătate dintre ele destinate specialiştilor şi cealaltă jumătate rezidenţilor în ultimul an. De asemenea, sunt disponibile în sistem şi 500 de posturi de asistent medical.
Blocajul rămâne valabil în cazul personalului auxiliar (infirmieri, brancardieri, îngrijitori) şi al funcţionarilor. Şi chiar dacă pentru medici se pot debloca şi mai multe posturi, vă dau în scris că, din cele 3.000, reprezentând necesarul tuturor spitalelor din ţară, nu se vor ocupa mai mult de jumătate. Şi atunci suntem nevoiţi să modificăm examenul de rezidenţiat, astfel încât să-l poată trece cât mai mulţi absolvenţi. Ca număr de medici la suta de mii de locuitori ne situăm sub media europeană…
- Cum comentaţi aspectele negative din sistemul sanitar apărute în mass-media în ultima vreme?
- Şi din punctul meu de vedere, acelaşi cu al colegilor de breaslă, prezentările mass-media, marcate de subiectivism aducător de audienţă, s-au constituit într-un linşaj mediatic, generator al unei adevărate isterii naţionale împotriva medicilor.
Indiscutabil că unii dintre medicii incriminaţi au comis greşeli, au avut atitudini inacceptabile sau nu şi-au făcut datoria, dar anatemizarea întregului corp medical care salvează zilnic nenumărate vieţi, care îşi pune cu adevărat profesionalismul în slujba sănătăţii semenilor, este inacceptabilă.
Noi, cei din minister, nu puteam rămâne pasivi în cazurile de o gravitate evidentă semnalate în media, dar intransigenţa noastră focalizată pe cazuri izolate a fost extrapolată şi exploatată. De fapt, este menirea Colegiului Medicilor să stabilească vinovăţii, ministerul recomandă doar sancţiuni pe linie administrativă, în anumite cazuri grave.
Majoritatea medicilor nu merită oprobiul public la care este supusă pe nedrept în prezent! Temându-se să nu le fie compromis prestigiul pentru care au muncit şi învăţat ani de zile, foarte mulţi medici nu mai au curajul să abordeze tehnicile şi procedurile care presupun un anume grad de risc, proceduri pe care altminteri le stăpânesc perfect. Au ajuns să le fie frică să-şi practice meseria şi acesta este un fenomen alarmant!
