* Conflictul din interiorul sindicatului Solidaritatea se adânceşte * Cum anticipam în ediţiile precedente ale „Vieţii libere”, câmpul de luptă s-a mutat în instanţă * Gâlceava se desfăşoară exact în perioada în care salariaţii ar fi avut cea mai mare nevoie de sprijinul unui sindicat * Din gruparea sindicală care iniţia primele greve generale la Combinat şi care părea a fi singurele ghimpe din coasta conducerii ArcelorMittal n-a mai rămas decât o umbră palidă, cu paternitate incertă *
Alarmă cu bombă în dosarul în care sindicatul Solidaritatea notifica Judecătoria Galaţi în legătură cu modificarea actelor constitutive ale sindicatului!
Ca prin farmec, ieri a apărut un termen intermediar în acest dosar. Asta înseamnă că, între termenul de pe 27 februarie, cel în care s-a cerut conexarea celor două dosare deja existente, şi 13 februarie, data la care trebuia să se judece cererea de conexare, a apărut un nou termen.
Aparent, niciuna dintre părţi (Gheorghe Tiber şi Ilinca Diaconu) nu ştia despre ce este vorba şi spuneau că singurul termen despre care au cunoştinţă este cel de săptămâna viitoare. Realitatea este însă aceea că în acelaşi dosar s-a introdus o nouă notificare, referitoare la modificarea statutului sindicatului Solidaritatea.
Această notificare este semnată de către Gheorghe Tiber, preşedintele sindicatului şi vine ca urmare a deciziilor luate în cadrul Adunării Generale care a avut loc pe 24 februarie la Casa de Cultură a Sindicatelor, ne-au informat surse oficiale din cadrul Judecătoriei Galaţi.
Măruntaiele juridice ale scandalului
După ce în Sindicatul Solidaritatea al Metalurgiştilor s-a iscat un scandal ce i-a avut ca protagonişti pe Gheorghe Tiber şi Ilinca Diaconu, motivele fiind, în principal sumele de bani pe care le cheltuia unul sau celălalt, preşedintele sindicatului, Gheorghe Tiber a convocat un consiliu de coordonare şi conducere în cadrul căruia s-a luat decizia de excludere din sindicat a Ilincăi Diaconu şi a altor contestatari, dar şi suspendarea unora dintre liderii pe uzine ce se opuneau curentului impus de către Tiber.
Ulterior acestei întâmplări, Ilinca Diaconu şi susţinătorii săi au refuzat să recunoască faptul că sunt excluşi şi au contestat, verbal, deciziile luate. Mai mult, au organizat o întrunire pe care au intitulat-o Adunare Generală şi în cadrul căreia au luat decizia de a modifica statutul sindicatului şi de a-l înlătura pe Gheorghe Tiber.
Şi unul şi celălalt au mers la Judecătoria Galaţi pentru a notifica această instanţă cu privire la deciziile luate (modificările de statut, schimbarea aparatului de conducere precum şi hotărârile luate de către Adunarea Generală trebuie, din punct de vedere legal, anunţate la Judecătorie, care ia act de aceste modificări după ce verifică legalitatea modului în care au fost aprobate. Abia după ce instanţa avizează aceste modificări, ele intră în vigoare şi produc efecte).
Instanţa gălăţeană a primit, aşadar, acele cereri venite de la Tiber şi Ilinca Diaconu şi, la solicitarea părţilor, a cerut conexarea celor două cauze. Acest lucru s-a şi întâmplat, iar pentru discutarea pe fond a problemelor s-a acordat un termen pe 13 martie.
După ce s-au petrecut aceste lucruri, tot la Judecătorie, s-a primit din partea lui Gheorghe Tiber o nouă cerere care viza notificarea în legătură cu deciziile pe care acesta le-a luat într-o altă adunare generală, convocată pe 24 februarie.
Aşadar, o chestiune care este, în mod normal, una simplă şi care ar trebui să reprezinte un simplu aspect legat de procedură s-a transformat în mâinile celor de la Solidaritatea, indiferent de ce parte a baricadei se situează, într-o chestiune extrem de complicată şi încâlcită.
Un război fără câştigători
Orice rezultat ar avea încrâncenata lupă dintre Tiber şi Ilinca, fiecare cu susţinătorii săi, un lucru este extrem de clar: scandalul şi lupta surdă şi acuzaţiile aruncate de-o parte şi de alta nu au nimic de a face cu principiile sindicale ori cu lupta pentru drepturile salariaţilor.
Iar lucrurile sunt cu atât mai triste cu cât toate astea se petrec exact în momentul în care criza economică a devenit un prilej nemaipomenit pentru agenţii economici să ia decizii drastice în ceea ce-i priveşte pe salariaţi şi să rezolve problemele legate de criză prin cele mai neaoşe metode posibile: îngheţarea salariilor, concedieri, şomaj tehnic etc.
