Uneori, deficienţele legislaţiei şi birocraţiei de care se lovesc părinţii copiilor cu handicap sunt mai mari şi mai grele decât problemele de sănătate ale copiilor. Bun, şi atunci ce ar putea fi schimbat sau cum ar putea fi îmbunătăţită această legislaţie? Pentru că întrebarea era delicată, am făcut un sondaj printre profesioniştii inimoşi ai Fundaţiei "Inimă de Copil" din Galaţi.
Dr. Anna Burtea: "Oportunităţi de integrare şi de a deveni utili"
Dr. Anna Burtea, director executiv Fundaţia "Inimă de Copil": "Pentru copii şi persoane adulte cu dizabilităţi cred că este nevoie de dezvoltarea de servicii bune, accesibile, multiple şi nu doar în mediul urban. Şi este nevoie de crearea de oportunităţi de integrare socială şi în muncă a persoanelor cu dizabilităţi. Altfel vom rămâne mereu o societate care dă doar ajutoare şi pensii, şi acelea insuficiente pentru un trai decent, şi nu le oferă oamenilor oportunităţi de integrare şi de a deveni utili".
Raluca Roşca, psiholog: "Legislaţia nu susţine recuperara copiilor cu dizabilităţi"
"Consider că, în Romania, legislaţia nu este întocmită în asa fel încât să susţină recuperarea copiilor cu dizabilităţi. Adesea, când se discută despre implementarea acestor politici, nu se iau în considerare particularităţile regionale şi locale. Astfel, se ajunge la situaţia în care fie sunt prea puţine servicii de recuperare, fie accesul la serviciile existente este restricţionat. În plus, ar fi necesar ca serviciile de recuperare să fie decontate în totalitate, pentru ca familia să beneficieze de suportul necesar recuperării copilului", este de părere Raluca Roşca, psiholog.
Carmen Chirilă, psiholog: "Multe drumuri şi nervi întinşi"
"Cred că, în România, legislaţia pentru persoanele cu dizabilităţi există, dar de cele mai multe ori ea este aplicata rigid şi uneori de-a dreptul ineficient. Acordarea pachetului de servicii persoanelor cu dizabilităţi se realizează de la birourile diferiţilor funcţionari ai serviciului public de specialitate, pe bază de documentaţie stufoasă, în principal medicală. Procedura de intrare în drepturi este un lung şir de cereri şi dosare depuse pe la diferite birouri şi ghişee, multe drumuri şi nervi întinşi la maxim, de parcă n-ar fi suficientă durerea de-a avea în familie un membru cu nevoi speciale", spune Carmen Chirilă, psiholog.
Alexandra Vlăsceanu, kinetoterapeut: Politicile ar trebui să coboare la nivelul cel mai de jos!
"Intrarea în Uniunea Europeană ne obligă să ne aliniem legislaţiei europene, însă eu cred că ne grăbim. Vorbim despre politici care sunt implementate în ţări dezvoltate, spre deosebire de ţara noastră în care problematica copiilor cu dizabilităţi este adesea abordată dintr-o perspectivă greşită. Degeaba ne chinuim să implementăm politici pentru această categorie de populaţie, dacă nu mergem la nivelul cel mai de jos şi vedem care sunt problemele. Avem nevoie de servicii gratuite, susţinute şi finanţate de către autorităţi, avem nevoie să garantăm atât accesibilitatea cât şi diversitatea serviciilor de recuperare pentru copii cu dizabilităţi", susţine Alexandra Vlăsceanu, kinetoterapeut în cadrul Centrului de recuperare şi reabilitare pentru copii cu dizabilităţi Galaţi al Fundaţiei „Inimă de Copil”.
