Ultimele cifre valabile pentru luna aprilie a acestui an ne situează pe unul dintre primele locuri în ţară în ceea ce priveşte sporul natural negativ. Practic, în Galaţi, în vreme ce numărul deceselor a fost de 552, cel al naşterilor a fost de doar 321. Decesele au fost, astfel, cu peste 60 la sută mai numeroase decât naşterile. „Chiar dacă situaţia este una întâlnită la nivelul întregii ţări, Galaţiul este un adevărat pol al depopularizării. La îmbătrânirea accelerată a populaţiei contribuie nu doar sporul natural negativ ci şi faptul că mulţi gălăţeni tineri aleg să părăsească judeţul din cauza condiţiilor economice precare”, explică dr. Valentin Boldea, directorul DSP Galaţi.
Sate şi comune fantomă
Un alt factor care a dus la această situaţie este şi depopularizarea satelor şi a comunelor din judeţ. Pentru exemplificare, luăm doar cazul comunei Smulţi. Dacă localitatea avea peste 3.500 de persoane în anul 1992, numărul lor a scăzut la aproximativ 1.900 în 2002 şi la sub 1.200 în prezent. Datele valabile la sfârşitul anului trecut arătau faptul că ponderea persoanelor cu vârsta trecută de 65 de ani reprezintă 15 la sută din populaţia totală a judeţului, în condiţiile în care specialiştii în demografie vorbesc de îmbătrânire demografică la o pondere de doar 12 la sută.
Lucruri făcute doar pe jumătate
Din păcate, autorităţile responsabile cu elaborarea strategiilor de creştere a natalităţii au luat în calcul doar jumătate din problemă. Astfel, deşi de la 1 octombrie 2012 indemnizaţia de creştere a copilului a crescut de la 75 la 85 la sută, multe familii cu copii mici se confruntă cu o lipsă acută a creşelor. În tot municipiul Galaţi există doar două creşe de stat, una în Ţiglina I şi alta în Micro 19. Pentru că cererea este foarte mare, grupele ajung să numere chiar şi 40 de micuţi. Părinţii care nu apucă să-şi dea copilul la o creşă mai au varianta grădiniţelor private sau a bonelor personale. Problema este însă de ordin financiar: dacă la o creşă de stat taxa lunară pentru un copil este cuprinsă între 175 şi 250 de lei pe lună, la privat tarifele sunt şi de trei ori mai mari, lucru valabil şi pentru angajarea unei bone. Astfel, creşterea indemnizaţiei nu ajută într-o măsură definitorie natalitatea, din moment ce după un an sau doi părinţii se văd puşi în situaţia de a da o parte importantă a venitului familiei la o grădiniţă privată sau la o bonă. Mai trebui spus şi faptul că la grădiniţele de stat copiii nu sunt primiţi decât după ce au învăţat să mănânce singuri şi să stea pe oliţă, lucru care nu se întâmplă în niciun caz la vârsta de doar doi ani.
