Dacă trecerea timpului nu i-a dizolvat frumuseţea, atunci de ce să nu reproducem documentul de mai jos? Este semnat de un scriitor al cărui nume, nouă, cititorilor mai în vârstă, ne sună apropiat - Geo Bogza.
În 1933 publica Poemul invectivă, introdus, mai târziu, la examenele orale, ca subiect, pe bileţele. Mulţi au dat-o în bară cu avangardismul lui Geo Bogza ca să se salveze în Ţări de piatră, de foc şi de pământ.
Pus pe jar, în 1964, de o nepoată a sa, reporterul-poet a scris unuia dintre puternicii fostului raion Galaţi, de la Secţia de învăţământ, s-o ajute, contând pe „greutatea” numelui său.
Ton reverenţios, o evadare în autobiografic, spre anii pantalonilor scurţi, aşternută pe hârtie din „calcul”, deschiderea peste textul-rugăminte a unei umbrele de protecţie – trimiterile la mai-marii Sfatului Popular Regional din acel timp – tovarăşii Dumitrache şi Scarlat şi, fiindcă altfel nu se putea, o „muşcătură” – „am avut cele mai bune relaţii cu profesorii – în afară de cei de limba română”.
Pe plic: la expeditor, Geo Bogza, Piaţa Cosmonauţilor 5-A, Bucureşti 22; la destinatar, Tovarăşului G. Enăchescu, şeful Secţiei învăţământ, oraşul Galaţi.
Avem de-a face în epistolă cu un Geo Bogza terestru, coborât temporar de pe soclul său din Bucureşti pentru a interveni în favoarea nepoatei de la Galaţi, să se descurce mai uşor pe întortocheatele – şi pe atunci! – căi ale învăţământului. Era vorba de netezirea unui drum ce stătea în faţa unui viitor astronom cu fustă.
---------------
Stimate tovarăşe Enăchescu,
Deşi nu vă cunosc personal, îmi îngădui să vă scriu cu rugămintea de a încerca să faceţi ceva pentru o nepoată a mea din Galaţi – fiindcă nepoatele sunt o instituţie pe care republica n-a desfiinţat-o încă.
Fata are scuza că nu vrea decât să înveţe mai departe, dar se izbeşte de toate situaţiile celor ce au făcut mai întâi Institutul Pedagogic. Visul ei final este să devină astronom – şi eu am avut un asemenea vis la 13 ani, i-am scris lui N. Coculescu, directorul Observatorului, iar el mi-a răspuns, stabilindu-se între noi, un mucos şi un bătrân savant, o ciudată prietenie - dar pentru aceasta trebuie să urmeze Facultatea de matematică.
Ar fi vorba să-i găsiţi câteva ore, ca suplinitoare, în oraşul Galaţi şi să-i daţi o încuviinţare să se poată înscrie la cursurile fără frecvenţă de la facultate. O cheamă Eliza Bulgaru, str. Războieni. nr. 200, telefon 2485. Poate o chemaţi prin telefon la d-voastră, eventual părinţii, spre a vedea ce puteţi face pentru ea.
Cu tovarăşii Dumitrache şi Scarlat – cu acesta din urmă am făcut în primăvară o neuitată călătorie în Japonia - mă cunosc foarte bine şi sunt sigur că dacă m-aş fi adresat lor ar fi făcut totul până la limita legalităţii, dar am preferat să mă adresez direct d-voastră, şi să vă rog personal, fiindcă în familia mea am doi fraţi profesori şi mereu am avut cele mai bune relaţii cu profesorii – în afară de cei de limba română.
Al d-voastră cu multe mulţumiri,
Geo Bogza
13 sept. 1964
