Casa bătrânei Alexandra Teodoraşcu (în vârstă de 76 de ani) din strada Lozoveni nr. 148, municipiul Galaţi, ascunde după zidurile roase de vreme şi intemperii cinci poveşti de viaţă şi multe tristeţi
Bătrâna proprietară ne-a scris în disperare de cauză despre suferinţele şi rănile din sufletul ei. În ruina de la amintita adresă, dintre cei cinci care locuiesc sub acelaşi acoperiş, trei sunt femei, plus un minor: bunica Alexandra, fiica sa Mariana Carmen Spirea, cu grad de handicap trei, nepoata sa Vasilica Eftimie - şi un minor, în vârstă de şase ani. Nu-l mai punem la socoteală şi pe fiul Alexandrei, de 50 de ani, "că el mai lucrează ca zilier".
„Eu trăiesc dintr-o pensie de 350 de lei, dar nici ceilalţi care locuiesc cu mine, în cele două camere, nu sunt mai bogaţi. Supravieţuiesc în mare sărăcie cu fiica mea, Mariana Carmen Spirea, care are gradul III de handicap şi un venit de 33,5 lei pe lună: mai stau aici băiatul meu (50 de ani) care are o fiică şi copilul ei - strănepotul meu - în vârstă de doar şase ani”, ne pune în temă semnatara.
Una mai neajutorată decât alta
La faţa locului, de pe prispa plină de rufe şi obiecte aruncate la întâmplare, ne-au întâmpinat bătrâna şi nepoata sa - Vasilica Eftimie, în vârstă de 28 de ani. Una este mai neajutorată decât alta. Alexandra de neputinţele vârstei, iar Vasilica de sărăcia care nu-i mai dă pace. „Eu sunt în evidenţa Primăriei Galaţi, ca asistat social, şi mă amăgesc că trăiesc din 180 de lei pe lună, plus alocaţia copilului, de 42 de lei. E greu să supravieţuim cu aceşti bani şi e şi mai greu să încercăm să ne reparăm locuinţa care e pe zi ce trece tot mai nesigură”, se plânge tânăra mamă.
Casa pitită de pe strada Lozoveni 148 face notă distinctă între vilele făţoase şi somptuoase. Cocioaba Alexandrei are acoperişul rupt, pe alocuri cârpit, aproape inexistent. Lemnăria tavanului este neagră de vreme, putredă, stă gata-gata să cadă. Peretele dinspre nord este nesigur şi acest fapt se vede fără mare efort. Ba chiar, vecinii de la nr. 150, ca să se protejeze, au pus de-a lungul pereţilor vecinei lor (Alexandra) un fel de gard de protecţie. Dar, soluţia nu-i de mare ajutor. „Acum vreo două luni au venit doi domni de la primărie ca să vadă cum trăim, dar de atunci nu s-a mai întâmplat nimic. Dacă vin ploile, o să fie greu cu noi. Ne este frică să mai stăm în casă”, ni se plânge bătrâna.
Strigăt după ajutor
În faţa multor neputinţe, în numele celor trei femei (două asistate social) şi al minorului am strigat după ajutor la Primăria Galaţi. Pe de altă parte, potrivit legii, ştim că posibilităţile Autorităţii locale de a repara locuinţa din Lozoveni nr. 148 nu sunt foarte generoase, fiindcă Alexandra este "proprietară"!
Ştim însă că gălăţenii pot pune mână de la mână pentru a sprijini aceşti oameni. De la un litru de lapte şi o felie de pâine pentru copil până la hăinuţe; de la detergenţi până la lemnăria şi tabla pentru acoperiş, orice sprijin este binevenit.
