Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt cinstiţi în 29 iunie de toată creştinătatea din Răsărit şi Apus. Simon Petru a fost numit „Chefa” de Mântuitorul Hristos, cuvânt care în ebraică înseamnă „Piatră”. A fost ucenicul direct al Mântuitorului şi a fost îndemnat să-L urmeze pe Hristos şi să devină „pescar de oameni”, pe când pescuia pe malul Lacului Ghenizaret. "L-am găsit pe Mesia, Care se cheamă Hristos”, l-a îndemnat fratele său Andrei, la întâlnirea cu Mântuitorul. Cei doi fraţi sunt primii ucenici chemaţi la misiune. Petru s-a lepădat de trei ori de Hristos şi de trei ori a fost întrebat de Mântuitorul: „Mă iubeşti, Petre?" Apostolul Petru s-a îndreptat şi L-a propovăduit pe Fiul lui Dumnezeu, cu preţul vieţii. A dus cuvântul Evangheliei în Ierusalim, Iudeea, Antiohia, Pont, Galata, Capadocia, în Asia şi Bitinia, până la Roma. În Faptele Apostolilor are opt cuvântări. Petru semnează două „scrisori soborniceşti” în Noul Testament
Sfântul Pavel s-a născut în Tarsul Ciliciei, în jurul anului 7, într-o familie de evrei credincioşi. A fost ucenicul lui Gamaliel la Şcoala rabinică fariseică. După Răstignirea şi Învierea Mântuitorului, fariseul Saul (aşa se numea înainte de botezul în Hristos) se găsea între cei care păzeau hainele ucigaşilor Sfântului Arhidiacon Ştefan - primul martir din istoria mântuirii. Saul a pornit înspre Damasc să pedepsească o comunitate de creştini şi a avut o teofanie. Lumina harică i-a schimbat gândul şi din „lup” „a devenit miel” (Fericitul Augustin). După fericita transfigurare, după Botez, Pavel s-a retras şi şi-a pus ordine în viaţă. S-a botezat şi a făcut trei călătorii misionare, la "neamuri". A bătut la pas întinderea Asiei Mici până la Roma. Este autorul a 14 epistole din Noul Testament şi cinstit de toată creştinătatea.
Istoricii sunt de părere că ambii au trecut la Domnul în zi de 29 iunie, posibil în anul 67, în vremea persecuţiilor Împăratului Nero.
