Epopeea reabilitării Şcolii nr. 34

Epopeea reabilitării Şcolii nr. 34
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Prea multe moaşe * Bani pierduţi şi întârzieri din cauza schimbării ordonatorilor de credit * Fonduri alocate cu ţârâita * Proiecte, făcute din birou, care nu se potrivesc cu realitatea * Omul poate, totuşi, sfinţi locul *

„Am cea mai frumoasă şcoală din Galaţi, veniţi s-o vedeţi”, mi-a spus în urmă cu ceva timp, Florin Cernat - directorul Şcolii nr. 34. Deşi ştiam că-i de loc din Timişoara şi că zicala „Tăt Banatu-i fruncea” e pentru el un stil de viaţă, m-am dus să mă conving cu ochii mei.

Ştiam că în 2000, când a fost numit director la Şcoala nr. 34 instituţia mai avea întreg doar parterul. Pentru că acoperişul fusese decopertat şi plouase aproape cinci zile continuu, structurile de rezistenţă de la cele două etaje fuseseră afectate, iar din pereţi, duşumele şi parchet, nu mai rămăsese nimic întreg. Lui Florin Cernat i se încredinţase, atunci misiunea de a veghea la refacerea, aproape din temelii, a şcolii. Şi a reuşit. Chiar mai mult decât atât.

„La şcoală trebuie să fie mai frumos ca acasă”

Şcoala arată acum foarte bine. Îmi sare întâi în ochi curtea interioară. Specific unităţilor de învăţământ construite în perioada comunistă, acest spaţiu este de obicei un soi de depozit. La Şcoala nr. 34, este acum o sală frumoasă, cu acoperiş transparent, care lasă lumina să treacă.

„Aici organizăm discotecă pentru elevi, cercuri ale profesorilor, diverse activităţi. Avem şi bibliotecă şi o sală adecvată pentru un centru de informare şi documentare. Dar aşteptăm să fie aprobat de ISJ”, continuă Florin Cernat să se laude cu realizările sale.

Într-adevăr, şcoala arată foarte bine. Mai mult decât atât, totul a fost păstrat cu sfinţenie şi luceşte de curăţenie. De la toaletele elevilor (unde directorul a ţinut neapărat să pună WC-uri roz deschis la fete şi vernil la băieţi) până la sălile de clasă şi cabinete.

„Piesa de rezistenţă” este laboratorul de biologie, făcut după un proiect al directorului, care arată nemaipomenit. „La şcoală trebuie să fie mai frumos ca acasă”, mă lămureşte interlocutorul meu.

Fonduri cu ţârâita

Directorul Florin Cernat mă aduce cu picioarele pe pământ, explicându-mi că e nemaipomenit că s-au primit de la guvern bani pentru reabilitarea şcolilor, dar că lucrurile s-au făcut total anapoda.

„Deşi ar trebui să fie un motiv de bucurie pentru un director, reabilitarea devine un calvar. Nu ar trebui începute lucrările, până când nu există banii necesari în cont. Pentru că lucrările încep când banii există doar pe hârtie, se naşte un acord tacit între firma executantă şi Primărie”.

„Contractele nu prevăd termene ferme de execuţie, după care să se aplice penalizări. Asta pentru că Primăria nu are bani să achite ritmic facturile. Aşa se face că lucrarea estimată iniţial la preţul cel mai mic (pentru că aşa se câştigă licitaţiile) ajunge să aibă, în final, devize chiar şi  cu 50 la sută mai mari”.

„Şi totul este perfect legal. Depăşindu-se timpul de execuţie, preţurile la materiale cresc, de la un an la altul, la fel şi costurile de conservare. Şi asta se întâmplă în mai toate cazurile”, susţine directorul.

Deşi interiorul şcolii arată impecabil, cu excepţia pardoselii de pe holuri, exteriorul a rămas deocamdată nezugrăvit. „La noi lucrările ar fi trebuit să se termine în 12 luni, pe 4 septembrie 2008, nu sunt gata nici la ora actuală, din cauza problemelor de finanţare. În loc să se lucreze cu spor pe timpul vacanţei de vară, trei luni de zile, constructorii s-au făcut că muncesc, iar eu nu am avut posibilitatea să-i determin să se ţină de treabă, pentru că oamenii nu-şi primeau banii”, susţine directorul, care mai povesteşte că a trăit într-un adevărat infern pentru că reparaţiile s-au făcut până la urmă în timpul anului şcolar.

Reabilitare cu două moaşe

Profesorul povesteşte apoi că finanţarea reabilitării unităţii a fost schimbată de la un ordonator de credit la altul, creându-se astfel disfuncţii.

„Iniţial banii de la Guvern au venit prin Primărie. Fără să fiu anunţat, finanţarea a venit ulterior prin Inspectoratul Şcolar Judeţean. Acest lucru a implicat schimbarea dirigintelui de şantier, plătit din banii Primăriei, cu o doamnă de la serviciul de investiţii de la ISJ. Nici una, nici cealaltă nu au trecut prea des pe la şantierul de la Şcoala nr. 34”.

„Noroc că mă pricep şi am reuşit să supraveghez cum trebuie lucrările, deşi la semnarea contractului şi la organizarea licitaţiei eu, ca director, nici nu sunt chemat. Eu sunt doar tras la răspundere când lucrurile nu merg bine, fără să am vreun drept să-mi fac sarcina mai uşoară”, mai spune Florin Cernat.

Timpul înseamnă bani

Acesta susţine că reprezentantul serviciului de investiţii din ISJ i-a spus patronului firmei să-şi adune oamenii şi să plece din şcoală, că nu vor mai primi finanţare:

„Când mi-a dat omul telefon, nici nu ştiam că se schimbase finanţarea. Când s-a dus la ISJ să se intereseze dacă va mai primi bani pentru continuarea lucrărilor i s-a spus să plece din şcoală cu tot cu şantier. Noroc că sunt o persoană care nu cedez aşa uşor şi am insistat să se facă măcar interiorul. Din cele 9,5 miliarde de lei vechi, cât a fost estimată întreaga lucrare în contract, mai sunt de dat 2 miliarde, pentru lucrări executate şi nefacturate”.

„Suma din contract va fi depăşită acum cu 1,5 miliarde pentru finalizarea exteriorului şi pardoseală de gresie pe holuri. Dacă lucrările s-ar fi efectuat în timp, am fi ieşit mult mai ieftin. Eu am mers personal cu constructorul şi am căutat materiale de calitate, la preţuri mai bune”, se laudă, pe drept, directorul şcolii.

Proiecte făcute din birou

„Un lucru deştept ar fi ca la licitaţie constructorul să primească în sarcină să facă şi proiectul. Aşa proiectarea nu s-ar mai face după nişte planuri vechi, din birou. Ar exista o colaborare între constructor şi proiectant”.

„La noi s-au greşit amplasamentele sălilor, nu se puteau folosi materialele propuse în proiect, iar la acoperirea curţii interioare nu au ieşit cum trebuie măsurătorile. În plus, proiectantul realizase reţeaua electrică aplicată pe deasupra, în loc s-o încastreze în perete”.

„De regulă, proiectarea durează şi câte 3-4 luni până la realizarea proiectului şi aşa se întârzie şi graficul de execuţie a lucrărilor. Dacă nu sunt în stare cei de la Galaţi, ar trebui să căutăm o firmă serioasă în altă parte. Nu se poate să stăm la cheremul unor oameni care-şi fac treaba din birou”, mai  spune revoltat  directorul.

Autonomia şcolii - singura soluţie

Florin Cernat e de părere că singura soluţie ar fi autonomia şcolilor: „Managerul şcolii e mai interesat să facă treabă bună, pentru că se numără printre beneficiarii direcţi. El ar trebui să aibă putere de decizie, să-şi angajeze singur dirigintele de şantier care în prezent este plătit de licitator şi normal că pentru el treaba merge bine oricum”.

Până se va pune în practică descentralizarea învăţământului, în capul directorilor unităţilor de învăţământ se sparg toate oalele, deşi puterea de decizie o au alţii. De reabilitarea şcolilor răspund primăriile, inspectoratele şcolare, iar banii vin de la Guvern. Vina e atât de împărţită, încât nimeni nu poate fi tras la răspundere.

Citit 1317 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.