Trei biserici din lut au ţinut piept comunismului la Bălăşeşti

Trei biserici din lut au ţinut piept comunismului la Bălăşeşti
Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

Femeile şi preotul din sat au făcut zid din trupurile lor când au venit să le dărâme buldozerele trimise de la partid

Amintirea preotului Vasile Ciorâţă, deşi a trecut la cele veşnice din 18 iulie 1995, este încă prezentă în memoria foştilor săi enoriaşi din satele Ciureştii Vechi şi Ciureştii Noi, comuna Bălăşeşti, judeţul Galaţi. Născut la 27 iulie 1906, în satul Adam, comuna Drăguşeni, vreme de 63 de ani părintele Vasile Ciorâţă a ridicat şi restaurat trei biserici. E adevărat, sunt biserici din lut, dar, în plină eră comunistă, fiecare altar ridicat la Ciureşti a fost o biruinţă împotriva sistemului. Răsplata a fost simţită deopotrivă de părintele Vasile Ciorâţă, dar şi de cei opt copiii ai săi.

Ctitor a trei biserici

„Părintele Vasile Ciorâţă a fost martorul celor mai importante evenimente din viaţa comunităţii şi a fost stâlpul nostru în vremea cumplitei secete din 1946, la naţionalizarea din 1948, dar mai ales în vremea ateistă. Este ctitor a trei biserici din Ciureşti, biserici în care se slujeşte şi astăzi şi care sunt memoria vie a comunităţii”, ne spune Alexandru Cortojan, judecător, fiu al satului. Ridicarea unui edificiu, fie şi din lut, în plină eră ateistă era un act de eroism şi de curaj. Era şi un gest de sfidare la adresa regimului comunist, ostil lui Dumnezeu. Lucrările la Sfântul Altar au început în 1981 şi au durat până în 1982. Sfinţirea a avut loc în 20 mai 1984, oficiată de către arhimandritul Ieronim Moţoc, vicar administrativ din încredinţarea ÎPS Antim Nica, Arhiepiscop al Dunării de Jos. Pe atunci, zidirea bisericii a fost susţinută de toţi sătenii, cu mic cu mare, iar când comuniştii au venit să dărâme Altarul Apostolului Toma, preotul Vasile Ciorâţă şi credincioşii au făcut un zid uman în faţa buldozerelor. „În 1981, când s-a bătut prima furcă, au fost multe oprelişti, dar datorită părintelui Vasile am reuşit să sfinţim biserica. E din lut, dar pentru noi a fost o mare bucurie că am reuşit să o ridicăm. Acum nu reuşim să o reparăm. Părintele Ciorâţă ne-a susţinut din plin şi, ca să reuşim, a mers la Bucureşti, la Patriarhie. Acolo, un alt preot ne-a spus: ˝Nu se poate să nu aveţi biserică în sat!˝, fapt care ne-a mobilizat şi mai mult”, ne povestea, deunăzi, Ion Hohotă, pensionar din Ciureştii Noi.

"Bang-bang-bang-pauză!"...

Odată zidită biserica, la Judeţeana de partid se făceau planuri demonice de demolare. Puţini săteni îşi mai amintesc astăzi un episod petrecut la Ciureştii Noi şi Vechi. Era după 1982, când biserica fusese gata... „Tata i-a pus în temă pe săteni ca în momentul în care îşi fac apariţia în sat musafiri nedoriţi să dea de veste prin tragerea clopotelor. Îi instruiseră pe clopotari să tragă clopotul în ritmul ˝bang-bang-bang-pauză!˝ Într-o noapte de iulie, pe la ora două-trei dimineaţa, două buldozere şi doi bărbaţi de la Judeţ şi-au făcut apariţia în comună. În plină noapte, clopotele au dat vestea că avem musafiri nepoftiţi. Atunci tatăl meu, părintele Vasile Ciorâţă, s-a aşezat împreună cu sătenii, în special, femei, în faţa bisericii... Nu s-au clintit până ce musafirii nepoftiţii au plecat. Aşa a rămas Biserica ˝Apostolului Toma˝ în picioare”, mărturiseşte Dorina Ciorâţă Jelesneac, fiica părintelui Vasile Ciorâţă.
Biserica nu a fost dărâmată, însă familia părintelui Vasile a avut multe de tras. Fiul cel mare, Aurelian Ciorâţă - dat afară de la Facultatea de Construcţii după patru ani (din cei şase) pe motive că era fiu de preot - fiind autorul proiectului Bisericii din Ciureştii Noi, a fost închis, iniţial, pe viaţă. "După unele demersuri şi după multă rugăciune a executat efectiv un an. De asemenea, după fiecare reparaţie de biserică, tata avea bagajul pregătit şi aştepta să vină să-l ridice cei de la Securitate", povesteşte Dorina Jelesneac. Părintele Vasile Ciorâţă a trecut la ceruri în 1995, dar amintirea sa este vie între săteni. Cele trei biserici din Ciureşţii Vechi şi Noi sunt din lut, dar au căpătat trăinicie prin curaj şi credinţă.

Citit 4210 ori Ultima modificare Joi, 17 Octombrie 2013 16:44

8 comentarii

  • postat de Adrian Con
    Luni, 14 Aprilie 2014 21:38
    92.81.45.***
    Sunt foarte fericit sa vad acest articol minunat....era asa de bun de ziceai ca este Sfantul Nicolae...!A slujit Sf.Liturghie peste 60ani....Dumnezeu sa-l odihneasca cu dreptii in Imparatia Cerurilor!Vrednic este....
    0
    3
    Raportează
  • postat de Vic
    Sâmbătă, 15 Martie 2014 03:33
    174.138.195.***
    Felicitari pentru articol ! Am citit cu deosebita placere si emotie articolul d-nei Maria Stanciu, cat si comentariul d-nei Mioara, si credeti-ma ca nu cunosc pe nici una dintre ele. Am apreciat adevarul articolului, esenta lui, iar comentariul d-nei Mioara m-a emotionat in mod deosebit.
    Părintele Vasile Ciorâţă iubea oamenii si punea mult suflet in tot ceea ce facea. Desigur ca s-ar putea scrie un roman cu toate amintirile care exista despre Părintele Vasile Ciorâţă si m-as bucura ca d-na Maria Stanciu sa mai scrie pe aceasta tema.
    0
    4
    Raportează
  • postat de mioara
    Miercuri, 23 Octombrie 2013 22:26
    79.118.55.***
    Felicitari pentru articol! Pe batranul preot nu-l voi uita niciodata...el m-a botezat, mi-a dat prima impartasanie, mi-a inmormantat strabunicii. Mi-l voi aminti mereu cum umbla cu Ajunul Craciunului sau cu Boboteaza pe ulitele satului indiferent de vreme (si credeti-ma ca nu era deloc usor daca ningea sau ploua): un batranel cu barba alba, care emana bunatate si intelepciune si forta si respect...Slujbele se tineau pe rand in cele trei biserici si, in vremurile alea, erau pline de credinciosi....drept e ca si satele erau la fel :((
    Si da...imi amintesc si de sfintirea bisericii din Ciurestii Noi si de cele premergatoare acestui eveniment, de faptul ca fiecare om din sat a contribuit cu drag cu tot ce a putut, de discutiile despre cine ce icoana sa plateasca, despre cum plecau femeile din sat la targ sa cumpere cele necesare impodobirii bisericii...
    S-ar putea scrie un roman cu toate amintirile care exista despre acest mare om!!!!!!!!
    0
    6
    Raportează
  • postat de @ptr...
    Vineri, 18 Octombrie 2013 21:13
    5.13.152.***
    Daca ati fost colege la tineret, adicatelea la utc mai precis, ati fost si ati ramas tovarase, nicidecum doamne. Iar lucrul asta se vede din plin la iubita ta mariuca.
    Nu-si bate nimeni capul sa te lamureasca mai mult ce si cum, mai ales ca faţa de mariuca stai rau tare cu grămătica rumânească. Pune-o sa te mediteze.
    Totusi recunosc ca m-ai pus in dificultate intr-un loc: ce D-zeu numesti ,,fani gh'' ?
    6
    0
    Raportează
  • postat de ptr...
    Vineri, 18 Octombrie 2013 20:31
    79.116.111.***
    Iar ati inceput o campanie de denigrare a Mariei Stanciu. Va sta in gat? Nu are suficiente studii la on line? Nu are nici fani gh. și, dezolare, cumplita. Nu a lucrat la pcr. .. Si stiu bine ca am fost colege la tineret. E o doamna, spre deossebire de cele care au terminat on line si se dau mari la umbra anonimatului. Iar administratorul acestui ziar se complace, ba chiar ii place ssa si hartuiasca angajatii...
    1
    4
    Raportează
  • postat de pt Maria Stanciu
    Vineri, 18 Octombrie 2013 15:55
    5.13.163.***
    Ei, te superi asa, pt ni'c. Te cred. Totusi in ce perioada ai fost activista cu propaganda in pcr ?
    Cat despre vitejia aparenta de a te semna, las-o mai moale. Nu cred ca trebuie sa te impaunezi asa cu ea. Nu de alta, dar sa nu intram in alte discutii din care sa iesi iar sifonata. Eu zic sa ramana asa.
    6
    1
    Raportează
  • postat de Maria Stanciu
    Vineri, 18 Octombrie 2013 13:27
    86.124.200.***
    Domnule "IP" 79.116.107.203, la acea vreme, eu - Maria Stanciu - nu prea auzisem de comunişti. Şi a face tot felul de scenarii pe cine aş fi putut eu cunoaşte la 1980 vara e deja lipsă de ocupaţie pentru Dv. În plus, să-i multumiti Domnului Google! că vă permite ca- la umbra anonimatului să insultaţi, calomniaţi, să vă daţi mari. E adevărat că vremurile se schimbă, dar în ce priveşte schimbarea minţii Domniei Voastre se vede treaba că e greu să vă determine cineva să vă schimbaţi atitudinea în a arăta cu degetul întotdeauna către altul, fără să va asumaţi nicio responsabilitate. Repet, nu mi este teamă, nici jenă de nicio etapa a existenţei mele. Tocmai de aceea semnez descifrabil aceste rânduri,
    Maria Stanciu.
    3
    7
    Raportează
  • postat de pt Maria Stanciu
    Vineri, 18 Octombrie 2013 09:30
    79.116.107.***
    Pai draga MS, acei ,,doi bărbaţi de la Judeţ'', comunisti, erau de-ai tai pe vremea aceea. Poate chiar i-ai cunoscut. Cum se mai schimba vremurile si oamenii dupa ele....
    4
    4
    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.