Secretul vieţii lungi/ Alexandra Solomon – 102 ani şi o istorie grea: „Totul este să fii om corect!”

Secretul vieţii lungi/ Alexandra Solomon – 102 ani şi o istorie grea: „Totul este să fii om corect!”
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* A prins două războaie, a pierdut doi soţi şi o Românie Mare


Mi-a deschis singură, m-a poftit în casa strălucind de curăţenie şi s-a dus să-mi facă o cafea cu propria mână. Aflu că şi spală singură (la mână, fără maşină!), albeşte cu Perlan („am lenjerie albă, din timpuri”) şi scrobeşte tradiţional, doar la întins rufele o ajută o vecină. Dar doamna Alexandra Solomon face 102 ani pe 10 noiembrie! La mulţi ani!

„În ´68, am ieşit la pensie”

„Nici n-am visat vreodată că am să trăiesc atâţia ani, sincer vă spun! De la o vârstă, trebuie să mai treci pe dreapta. Am lucrat până la 92 de ani administrator la asociaţie [de proprietari]. Înainte am lucrat la Secţia Financiară, contabilă – în ´68 am ieşit la pensie!” Dar n-a încetat să muncească. Se implică în problemele blocului, se războieşte, pregătită în materie de legi, cu autorităţile, pentru păstrarea intactă a grădinii – îmi invocă de pildă norme UE din 2010! Este încă şefă de scară, după ce a fost administrator de asociaţie de proprietari, ba chiar la două.

Azi, o lume mai rea

„Înainte nu era aşa de rău. Era mai frumos! Frumos, frumos, frumos!” Un „înainte” care ţine de la Primul Război Mondial şi trece prin comunism. Ce era bine: oamenii se respectau, măturau şi stropeau cu apă în faţa curţilor, puneau flori, nu se îmbrânceau în autobuz, nu se duşmăneau aşa, nu făceau atâta politică…

„Educatoarea”

A ţinut o vreme fete în gazdă. Le-a dat şi educaţie, îi sunt recunoscătoare că le-a învăţat să fie oameni şi chiar bunele maniere: de pildă, bărbatul care le conduce să meargă pe lângă marginea trotuarului. Când era copilă, mama sa nu cuteza să traverseze strada prin faţa unui bărbat! „Aşa respect era! Ziceai sărut-mâna bunicilor, iar când venea învăţătoarea în vizită, te ascundeai.” Dar nici bărbatul nu-şi putea scoate haina în casă, oricât de cald ar fi fost, fără să ceară îngăduinţă doamnelor. Una dintre fete, acum profesoară la Focşani, a vizitat-o şi la serbarea de 100 de ani. „Mă hrănesc cu vorbele frumoase pe care le spune lumea despre mine.”

„Printre primii am învăţat limba română”

„Doamna Dina”, după cum îi spun prietenii – şi are mulţi – e basarabeancă, născută la Vulcăneşti, într-o familie de turci creştini. „Am făcut şcoala primară în Vulcăneşti în seria a doua, după unirea cu Basarabia. Am fost printre primii copii care am învăţat limba română la şcoală, până atunci se învăţa în ruseşte. Şi mama s-a învăţat o dată cu mine.” Liceul l-a urmat la Ismail. „Sunt contabilă, dar ştiu să muncesc la pământ ca orice ţăran!” A învăţat asta în copilărie: când plivea, după mâna sa nu mai creştea iarbă luni bune!

„Sunt în Galaţi din ´30”

Când eram copil, venea cu tata la Galaţi, să cumpere marfă de la un magazin din piaţă şi ţinea caii. „Nici n-am visat că o să ajung proprietară aici! Viaţa îţi oferă şi bune şi rele. Mie mi-a plăcut să muncesc. Eu sunt în Galaţi din ´30. Tata era ceferist, am stat la o mătuşă. Am căutat serviciu şi am intrat la Secţia Financiară. Când m-am mutat la Galaţi, era un oraş curat, cu trăsuri. Pe Domnească, aprindeau felinarele, parcă le văd… Muscalii de pe capră aveau uniformă... Era lume civilizată. Soru-mea venea la mine în strada Serei şi pleca pe jos noaptea pe la 11-12, cu fetiţa de mână, tocmai pe Traian, fără nicio frică. Nu mai era tramvai la ora aceea.” Acum, nici în casă nu te lasă! A tras o spaimă de i s-a schimbat şi vocea: într-o noapte, cineva i-a forţat uşa! „Azi e plin de hoţi! Oamenii cumsecade n-au trecere!”, oftează doamna Solomon.

Secretul tinereţii?

„Nu sunt carnivoră. Dacă este carne, este, dacă nu este, nu este…” Şi un secret de la inimă: „Totul este să fii om corect, cinstit, devotat, cu multă dăruire să munceşti şi să ai corectitudine!” Ca administrator, a şi dat în judecată rău-platnici. A avut „războaie”, când şi-a apărat dreptul sau averea blocului. „Îmi place să fie frumos şi să las în urmă o amintire. Uite, am plantat acum doi ani tei parfumaţi. Am cumpărat patru, dar mi-au furat doi, cu rădăcină cu tot!”

Citit 2983 ori Ultima modificare Joi, 24 Octombrie 2013 17:03

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.