Viaţa adevărată nu-i pe Facebook / Gălăţeanul care aleargă 1.500 de kilometri pe an

Viaţa adevărată nu-i pe Facebook / Gălăţeanul care aleargă 1.500 de kilometri pe an
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Poliţistul Marius Buricea are, la 46 de ani, o frumoasă carieră polisportivă * Primul maraton l-a alergat la 40 de ani şi de atunci fiecare cursă de profil e o provocare


Aleargă, înoată şi merge pe bicicletă. Are 46 de ani. Şi este poliţist. Şi profesor de educaţie fizică. Dacă ar putea, ar mobiliza toată lumea să îl însoţească în cursa către o existenţă mai sănătoasă şi mai optimistă. Mulţi refuză încă ideea, dar el nu renunţă. Ştie că, dacă s-ar opri să se lamenteze şi dacă ar înceta să spere, şi-ar înşela crezul. Marius Buricea aleargă doar înainte. Vrea să descopere lumea.

Prezentul, pe scurt

Şase semimaratoane, un triatlon, trei concursuri de înot. Zece la număr, toate într-un singur an, 2013. În total, vreo 300 de kilometri, parcurşi numai la competiţii încununate cu medalii. Cât a alergat pentru ca la 46 de ani să treacă cu bine linia de sosire?

”Fără competiţii, cred că am alergat vreo 1.200 de kilometri. Pregătirea este continuă, nu poţi să te laşi şi apoi să te reapuci înainte de competiţie”, ne pune în vedere Marius Buricea. Ce înseamnă pregătire? Circa 60 de kilometri alergaţi în fiecare săptămână, cam 10 pe zi, fie vară, fie iarnă. Cu doar un an în urmă, în acest ritm, a făcut faţă celei mai mari provocări: supermaratonul de 46 de kilometri Mărăşti - Mărăşeşti. La 38 de grade Celsius, a reuşit să treacă linia de sosire al zecelea din 43 de concurenţi.

Aşa a început

Voinţa, o pereche de încălţări şi şansa să fi fost elev de gimnaziu înainte de Revoluţie au făcut din Marius Buricea un sportiv dedicat şi mai apoi unul dintre cei mai bine pregătiţi fizic poliţişti gălăţeni.

Istoria omului care la 40 de ani s-a încumetat să alerge primul maraton din viaţa lui, şi nu pe şosea, ci la munte, nu începe chiar cu „de când eram de-o şchioapă mi-am dorit să…”.  Începe în clasa a cincea, când un antrenor a venit la şcoală, după bunul obicei al acelor vremuri, în căutare de copii cu aptitudini.

„Pe stadionul Dunărea am început atletismul. Nu am crezut că voi face pentru mult timp. Am fost vreo lună-două şi apoi nu m-au mai lăsat părinţii, că veneam prea transpirat, prea obosit. Apoi în clasa a VII-a m-am dus la canoe. Până în clasa a XI-a am făcut canoe. Apoi a apărut Bruce Lee şi, ca toţi copii la vremea respectivă, am vrut să fac arte marţiale. Apoi am tras de fiare până când mi-am dat seama că nu voi arăta niciodată ca un mare culturist”, rezumă Marius Buricea primele sale experienţe în diverse sporturi.

Premizele nu păreau să fie prea favorabile unei viitoare ”cariere” de atlet,  nu? Dar antrenorul dintr-a V-a pare să fi avut mână bună, pentru că alergarea nu a dispărut niciodată din mintea şi programul tânărului Buricea, nici chiar când devenise un obişnuit al sălii de forţă, pe vremea când lucra la UPDS, în Combinatul Siderurgic.

La 26 de ani, odată cu intrarea în Poliţie, a redescoperit alergarea şi de atunci nu s-a mai lăsat.

Agentul ”locomotivă”

Pentru Marius şi colegii săi, pregătirea fizică este esenţială, dar agentul a reuşit să o aducă la un alt nivel. Cel puţin pentru unii, pe care, recunoaşte, i-a făcut să se îndrăgostească de atletism, să-i aducă pe pistele marilor competiţii.

”Am doi colegi pe care i-am convins să alerge un semimaraton, deşi nu alergaseră în viaţa lor. Au ajuns şi ei la concluzia că pot şi au făcut-o foarte bine. Eu zic că sunt un motor pentru ei, pentru că i-am dus la competiţii şi am reuşit asta după maratonul de la Piatra Craiului, din 2007, unde am parcurs traseul de 42 de km în 9 ore şi 15 minute.

Când am revenit la serviciu, le-a povestit băieţilor şi au vrut şi ei”.

Secretul vitezei la 40+

Pentru a fi în formă pentru alergare, Marius Buricea urmează câteva reguli simple. Exclude viciile, tutunul şi alcoolul nefiind prietene cu stilul său de viaţă. ”Mănânc ca orice om normal, dar nu fac excese. Încerc să consum mâncare cât mai puţin procesată, prăjeli, chestii de-astea. Doar înainte de competiţii fac o încărcare cu carbohidraţi, asta însemnând că mănânc orez, paste pentru un aport mai mare de energie”, explică atletul.

Aşa a reuşit ca în 2011, la Maratonul Internaţional de la Bucureşti, să facă traseul în patru ore şi un minut, iar la Triatlonul Internaţional de la Mamaia să ajungă pe locul al optulea din peste 200 de sportivi.

Şi încă ceva. Familia este cea care l-a motivat, poate, cel mai mult. ”Fără ei, nu ştiu dacă aş fi putut realiza ceva. În 2003-2004, am făcut cursul de antrenor de culturism la Bucureşti şi tot în perioada aia făceam şi cursuri de kickboxing la minister. Am fost în anul ăla plecat vreo şase luni de acasă. Soţia m-a sprijinit întotdeauna, la fel ca şi profesorul Nicolae Pop sau prietenul meu, Aurel Berbec”, recunoaşte Marius Buricea.

”Dacă pot eu, pot şi ceilalţi!”

După mii de kilometri alergaţi şi atâtea medalii că nu le mai ştie numărul, Marius Buricea ar mai vrea ceva. Să-i facă şi pe ceilalţi să-l urmeze. A creat, pe Facebook, grupul „Să alergăm pe Faleză”, dar este nemulţumit de numărul celor care au aderat, dar şi mai dezamăgit de faptul că Galaţiul nu are o comunitate de alergători.

„E un sport care nu te costă mare lucru. Doar o pereche de încălţări. Nu stai închis într-o sală, eşti în aer liber. Pe mine, sportul m-a ajutat să fiu mereu sănătos, să gândesc liber şi bine. M-a ajutat în momentele grele şi să iau decizii corecte”, argumentează Marius Buricea. Speră, în felul acesta, să-i convingă mai cu seamă pe copii să iasă la mişcare.

„În şcoli e reticenţă. Până şi la ţară, copiii vin cu scutiri peste scutiri, ca să nu facă sport. Eu aş vrea sa formăm grupuri şi să ne antrenăm pe faleză, la o anumită oră, după un anumit program. Iniţial, alergăm după ritmul celui mai slab, iar apoi fiecare îşi face antrenamentul lui”, explică poliţistul-sportiv.

Ce se vede făcând peste zece ani? Răspunsul nu va surprinde pe nimeni. ”Probabil voi fi pensionar, dar mă văd tot alergând. Restul sunt detalii”.

Citit 5475 ori Ultima modificare Luni, 30 Decembrie 2013 17:06

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.