Nadyne Khamis este unul dintre copiii multelor familii mixte româno-siriene care s-au format, de-a lungul anilor, prin prisma migraţiei străinilor atraşi de învăţământul superior din România. Tânăra de 18 ani este fiica unui sirian, absolvent al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti şi a unei românce din Iaşi.
Copil de doctori, tatăl fiind ginecolog, iar mama dermatolog, Nadyne urmează tradiţia familiei sale. Jumătate prinsă în mirajul orientului, cu tradiţiile şi mentalitatea specifică, jumătate fermecată de libertatea pe care o descoperă pas cu pas odată cu venirea la Universitatea "Dunărea de Jos", Nadyne speră la un viitor strălucit de medic cardiolog şi la o viaţă plină de culoare chiar aici, în ţara mamei sale.
- De ce ai venit sa studiezi în România? De ce ai ales Galaţiul?
- Am venit aici pentru că în primul rând mama ea este româncă, tatăl meu de asemenea a studiat aici, la Universitatea de Medicină din Bucureşti. În al doilea rând, în Siria e război şi de asta am preferat să venim de la Damasc cu toată familia. În România mai sunt fratele meu mai mare, care a absolvit Ingineria la Iaşi, dar şi mezinul, care studiază la Bucureşti. Eu am avut noroc pentru că am obţinut o bursă aici la Universitatea din Galaţi. Aş fi vrut la Bucureşti sau Iaşi, dar au fost elevi cu note mai mari ca ale mele şi am ajuns aici. Aş putea să mă transfer, dar nu încă.
- Ce ştiai despre România înainte să ajungi aici?
- Ştim destule de la mama ea, dar mai venisem aici. Ştiam că e o ţară frumoasă, cu oameni deschişi, cu vederi mai largi decât cei din Siria.
- Cum ţi s-a părut Galaţiul când l-ai văzut pentru prima dată?
- Nu mi-a plăcut. Este pentru prima dată când stau fără familia mea, dorm în altă parte decât acasă la mine. A fost greu pentru mine, dar am zis că voi suporta, pentru că trebuie să fac facultatea şi tatăl meu are încredere în mine. Eu si colega mea am fost primele fete arabe care au stat în cămine, singure. Toţi cunoscuţii se miră de asta, de faptul că ai noştri au încredere în noi, iar noi le spunem că da.
- Care a fost primul cuvânt în româneşte pe care l-ai învăţat?
- „Pofta bună”. Am învăţat acum, când am venit la facultate. Mai ştiu „bună seara”, „bună dimineaţa”, „ce faci”…
- Crezi că româna este o limbă dificilă?
- Da. În Siria am vorbit numai arabă, la şcoli numai arabă, dar am învăţat şi engleză şi franceză. Am încredere că voi învăţa, iar mama mă va ajuta.
- Ce îţi place cel mai mult în România?
- Libertatea. Faci ce vrei, cumperi ce vrei, nimeni nu vorbeşte, e normal.
- Ce nu-ţi place aici?
- Îmi place libertatea, dar aici e mai mult decât mă aşteptam. Din păcate, nu există atât de mult respect. Oamenii sunt mai egoişti, pentru ei. În Siria, toata lumea te ajută dacă ai nevoie. Vrei bani, te ajută cu bani, cu orice. Oamenii sunt mai amabili şi mai prietenoşi acolo, dar aici nu e aşa. Cu toate acestea, aici, la Galaţi, oamenii sunt mai prietenoşi decât la Bucureşti. Acolo nimeni nu zâmbeşte.
- Care este mâncarea româneasca preferată? Ştii să o găteşti?
- Îmi plac sarmalele şi cozonacul. O ajut pe mama mea când face sarmale, pregătesc orezul, carnea, varza.
- Ţi-ai făcut prieteni în România?
- Desigur, la Universitate. Sunt foarte drăguţi, mă ajută. Îmi mai traduc la cursuri, când am nevoie. La testări, de exemplu, eu nu ştiu să scriu şi mă ajută colegii să scriu răspunsurile.
- Crezi că sirienii sunt mai patrioţi decât românii?
- Da, sunt mai patrioţi. Noi avem materie la şcoală despre acest lucru, din clasa a V-a până într-a XII-a.
- Dacă ai fi primarul Galaţiului, care ar fi primele trei măsuri pe care le-ai lua?
- Aş pune mult mai multe lumini pe faleză, aş pune mult mai multe cafenele şi vaporaşe pe malul Dunării, aş organiza multe petreceri. Faleza e cel mai grozav loc din Galaţi, dar cred că e prea goală.
- Ţi-ai dori să rămâi în Galaţi?
- Nu. Familia mea e în Bucureşti. Trebuie să studiez aici şi apoi o să mă transfer. Voi sta aici un an sau doi. Bucureştiul e uimitor, aici e atât de linişte. În plus, Universitatea de acolo are o tradiţie mai mare decât cea de aici.
Nume: Khamis
Prenume: Nadyne
Vârsta: 18 ani
Locul naşterii: Bucureşti
Ocupaţie: studentă anul I - Universitatea Dunărea de Jos, Facultatea de Medicină
