Pachete din Olanda pentru 150 de familii sărace

Pachete din Olanda pentru 150 de familii sărace
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Oamenii zilei, la Tg. Bujor şi Bereşti: surorile Lili Valk şi Alexandra Van Doengen şi soţii lor *

Cinci zile la rând, înainte de Paşti, fundaţiile olandeze Goede Doel şi Van de Heerik, reprezentate de soţii Alexandra şi Wim Van Doengen, au repetat, pentru a patra oară, ceea ce s-ar putea denumi slalomul de la o familie săracă la alta, în Tg. Bujor, Umbrăreşti, Moscu, Balinteşti, Bereşti, Meria şi Pleşa… S-au distribuit pachete cu alimente!

Nu s-a mers la întâmplare. Pe listele cu cei îndreptăţiţi să primească ajutorul de Paşti, numai semeni de-ai noştri doborâţi de lipsuri materiale şi suferinţă, bătrâni neajutoraţi, neputincioşi cronici, familii cu copii numeroşi, obişnuiţi să se culce flămânzi.

Membrii fundaţiilor Goede Doel şi Van de Heerik au trimis în România, pentru zonele oraşelor Tg. Bujor şi Bereşti, 4.000 de euro, să se cumpere bunuri alimentare. Pentru săraci, o gură de oxigen, de Paşti. Au rezultat 150 de pachete. Ca valoare, aproximativ un milion de lei vechi fiecare.

Fiindcă m-am uitat în ele, iată ce conţinea unul: doi cozonaci, patru kilograme de făină albă superioară, pungi cu orez, pungi cu zahăr, doi litri de untdelemn de floarea-soarelui, pateuri de ficat, conserve de peşte, dulciuri, suc, portocale, mazăre rehidratată, paste de tomate, drojdie, esenţe pentru făcut cozonac, paste făinoase…

E „mâna” surorilor Alexandra Van Doengen şi Lili Valk, născute în Moscu, fiicele doamnei Ana Lefter. Ar merita să fie declarate, pentru câte au făcut în beneficiul Bujorului în ultimii ani, cetăţeni de onoare ai acestui oraş.

Lecţie de la olandezi, acasă la Zamfira Donose

Ce poate fi mai deosebit decât, marginalizat fiind, să-ţi dai totuşi seama că nu eşti singur pe lume! Rămas fără picioare – i le-a tăiat trenul pe amândouă, în 1994 –, Mihai Bosnea, bereştean, s-a aflat în atenţia Olandei. Din partea acestei ţări, bunuri alimentare de primă necesitate, să aibă ce pune pe masă după Învierea Domnului.  

Gheorghe Năstase, tot din Bereşti, str. Horincei nr. 2. Născut în 1926. L-am găsit „la orizontală”. Nu mai putea nici plânge. În urmă cu două săptămâni i-a murit soţia. Sărăcie lucie. Aproape că nu înţelegea ce se întâmpla în chilerul lui: i se umpluse masa cu bunătăţi. Făcând un efort de voinţă, a coborât de pe pat, cu „încetinitorul”, încercând să privească, cu ochii minţii, pe direcţia unde crede el că s-ar afla Olanda cu oameni precum doamna Alexandra şi soţul ei.

Cornel V., fost salariat la Teatrul Muzical „N. Leonard” din Galaţi, revenit la Bereşti terminat. Împins de destin spre treapta de jos a pierderii de sine: singurătate de „filozof total”, mizerie cumplită. Cerşetorii, ca avuţie, îi sunt superiori. Hainele de pe el, mai negre decât ale celor care dorm în canalizări. Urcând spre „locuinţa” sa, olandezii au rămas fără cuvinte. Le-am spus totuşi că Cornel V. este singurul din tot târgul Bereştilor care te poate „plimba” prin „Regele Lear”, „Timon din Atena” sau „Macbeth”, de Shakespeare…  

Zamfira Donose, de la blocul-turn. Fiinţă definitiv nenorocită. Cu mare greutate am izbutit să intrăm la ea, în apartament. Mutată de fiica sa din patul chinurilor inimaginabile în sufragerie. N-am putut comunica cu ea. Slăbită în ultimul hal. Măcinată de o boală ce face din om neom. Sărăciei nu i-a fost greu să contribuie şi ea la scoaterea Zamfirei din rândul lumii normale. Impresionat de caz, Paul, fiul doamnei Alexandra, a dus mâna la buzunar, dăruindu-i băiatului acesteia, de 11 ani, bani.

Angela Buric, str. Muzicii. Mamă a 11 copii. N-avea nimic pregătit pentru Paşti. Sanda Bratu, de 77 de ani, nevăzătoare: ”Îmi pare rău că nu vă pot vedea feţele. Cel de Sus mi-a dat palma asta…”  Pe când o rugam să guste dintr-o portocală decojită de noi, am observat mişcându-se ceva sub plapumă: era fiul ei Iftimie, de 42 de ani. Îmbrăcat şi încălţat. Cu chipul buhăit ca după băutură. Dormea la ora 11.30. Bătrâna lui mamă: „Ăsta trăieşte din pensia mea de CAP”.  

Ioana Comănescu, disperata de la Pleşa

La Pleşa, au atras atenţia două femei oarbe şi una cu semipareză. Situaţia cea mai şocantă, în Poiană, la Ioana Comănescu (n. 1921). Închipuiţi-vă în ce fel de condiţii trăieşte, dacă nu are nici măcar closet. Oarbă fiind, este dependentă de alţii.

Se afla, ziua în amiaza mare, sub plapumă. Pe masă, resturi de mâncare asemănătoare cu cele de la gunoaiele frecventate de câini înfometaţi. Vai de steaua sa!

Având mintea întreagă, octogenara ne-a implorat să-i trimitem un capot curat, atât mai vrea de la contemporanii săi. Nu ţine minte de când n-a mai fost ajutată să se îmbăieze. E la dispoziţia…puricilor. I-ar fi fost poftă de o mâncare caldă. Vecinii săi ne-au spus că în pofida situaţiei sale extrem de grele, Ioana Comănescu primeşte două pensii – de urmaşă de veteran de război şi de CAP. Le-a fost însă frică să ne spună cine îi ia banii.

Când să ieşim pe uşă: „Lăsaţi-mă să pipăi ce mi-aţi adus, a strigat după noi, că nu ştiu pe ce mâini vor încăpea alimentele”.  Ca să se asigure că nevăzătoarea se va bucura de ajutorul primit, Alexandra Van Doengen a apelat la bunăvoinţa unei creştine reale, Janeta Munteanu, o vecină de-a bătrânei, care să aibă grijă de aceasta în cele trei zile ale Paştelui.  

Ileana Petrea. Oarbă şi ea, de cinci ani. Se mişca prin faţa casei, sprijinindu-se în băţ. Îmbrăcată curat. Nu se aştepta să fie luată în seamă de occidentali. Simţită, a mulţumit pentru tot ce i s-a dăruit: „O să mă rog lui Dumnezeu, le-a spus olandezilor, pentru sănătatea dumneavoastră. N-am să vă uit niciodată!”. Şcolii din sat, separat, patru mingi de fotbal şi încălţăminte de jucat fotbal, pentru elevi.

Citit 1131 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.