INEDIT! Un gălăţean face artă şi bani din murături

INEDIT! Un gălăţean face artă şi bani din murături
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Bărbatul îşi prepară singur produsele, secretul conservelor tradiţionale fiind agricultura bio


Poţi să pui şi ochi de urs în umplutura de sarmale, dacă nu ai viţă sau varză murate cum trebuie poţi spune că ai pierdut măcar jumătate din savoarea mâncării. Oricât m-am dat peste cap şi am încercat reţete peste reţete, mie frunzele de viţă nu mi-au ieşit aşa aromate şi gustoase precum cele ale lui Mircea Stan, de la Schela. E şi asta o artă, trebuie să ştii dichisul pe care n-ai cum să-l afli căutând pe Google, ci acolo, printre oamenii care au moştenit această zestre de la strămoşi, de unde ne vine şi pofta de sarmale, parcă scrisă în genele noastre.

Secretul cel mai mare: zero chimicale

L-am găsit pe nea’ Mircea lângă butoaiele cu viţă şi varză, străjuite de stive de borcane cu murături, castraveţi, sfeclă roşie, hrean, conopidă, compoturi, zarzavat de ciorbă, o adevărată cămară plină cu de toate, aşa cum numai în gospodăriile adevărate de la ţară mai găseşti. Toate făcute de mâinile lui. Are 59 de ani, şi de peste 20 de ani se ocupă de comerţ cu zarzavaturi conservate sau crude. Oamenii îl caută şi cumpără sau vin să-i ceară sfatul în arta muratului legumelor, care pare să nu mai aibă niciun secret pentru el.

„Am învăţat de la bătrânii mei. Ei erau grădinari. Şi ce nu vindeau vara, conservau şi dădeau iarna. E păcat de munca ta să laşi legumele să se strice. De mic i-am ajutat la pus murături. Le-am mai stricat pe unele, dar acum nu se poate întrece nimeni cu mine”, spune Mircea Stan.

Secrete? Nu le păstrează pentru el. Toţi care au vrut au luat reţete de la el. „Murăturile adevărate se fac doar cu legume bio, netratate cu chimicale, pentru că altfel nu ţin. Apa trebuie să fie musai de la fântână, fără clor, care le strică gustul, pentru că ucide din bacteriile acelea care dau acreală. În rest, e simplu: o lingură de sare la un litru de apă. Apă rece, cea fiartă băloşeşte murăturile”, prezintă el pe scurt toată arta sa.

Despre viţa românească şi alte ponturi

Deşi-i aduce cel mai mic venit din toată marfa pe care o vinde, pentru mine rămân fascinante tot frunzele de viţă, cu mireasma lor acrişoară, amintind de izul de clorofilă pe care-l simţi plutind în aer în fiecare primăvară, dar şi de falnicele oale pline ochi cu găluştile numai bune de mâncat, forfotind pe vatră.

Simt că trebuie să mai descos câte ceva din secretele meşterului. Aşa aflu că, pe lângă apă cu sare, printre frunze mai strecori şi ceva gorgoaze verzi, câte o crenguţă de mărar. Şi, atenţie! Cei mai mulţi, ca să nu strice via folosesc frunzele de la portaltoi. Dar acestea sunt bune numai vara, proaspete. La murat devin prea negre şi înnegresc şi mâncarea. Nici prea galbene nu trebuie să fie, pentru că atunci au fost puse cu sare de lămâie. Cea mai bună frunză pentru sarmale este de la viţa românească, numită hibrid. „Viţa nobilă e pietroasă, pentru că e stropită şi nu prea ţine. În plus, are frunza mai scorţoasă, se împachetează greu sau se rupe. Vrei să vezi cât de bună e frunza mea? Uite, o strâng foarte tare în pumn. Dacă ar fi putredă, ar trebui să se facă praf în mână”, spune nea’ Mircea desfăcând palma în care mănunchiul de frunze se aşează frumos, precum era înainte.

Zestrea rămâne în familie

Mircea Stan a lucrat întâi în armată. De grădinărit şi conservarea legumelor se ocupă de când a ieşit la pensie. A crescut şase copii, care i-au dăruit şapte nepoţi, iar pentru ei simte că nu are odihnă. Trei dintre copii au plecat aiurea prin lume, ca să-şi încerce norocul altfel. Ceilalţi trei s-au apucat şi ei de grădinărit. Le-a dat pământ. Le-a dat dragul şi priceperea de a-l lucra. Una dintre fiicele sale a accesat inclusiv fonduri europene şi se gândeşte să ducă munca tatălui său pe alte coordonate: să-şi deschidă o făbricuţă de conserve legume. Deşi e mândru nevoie mare de reuşitele fiicei sale, nea’ Mircea s-a asigurat că şi arta sa de a conserva în mod tradiţional legumele va rămâne pe mâini bune. Cum de muncă în gospodăria sa se găseşte tot timpul, unul din ginerii săi şi unul dintre nepoţi au fost ucenici vrednici şi au furat toate secretele.

„Nu strâng bani, am cui să-i dau”

Mircea Stan recunoaşte că, dacă îţi place să munceşti, se câştigă destul de bine din cultivarea legumelor. „Dar nu pentru bani fac asta. Eu nu strâng bani, pentru că am cui să-i dau. Toate câştigurile mele s-au dus la copii. În schimb, aşa ce mă unge pe suflet când vin oamenii şi spun: „Nea’ Mircea, am venit să iau frunze de viţă, sau varză, sau hrean de la matale, pentru că nimeni nu le face la fel de bune!”.

Citit 5846 ori Ultima modificare Joi, 13 Martie 2014 17:51

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.