Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
6 comentarii

* Bărbatul îşi prepară singur produsele, secretul conservelor tradiţionale fiind agricultura bio


Poţi să pui şi ochi de urs în umplutura de sarmale, dacă nu ai viţă sau varză murate cum trebuie poţi spune că ai pierdut măcar jumătate din savoarea mâncării. Oricât m-am dat peste cap şi am încercat reţete peste reţete, mie frunzele de viţă nu mi-au ieşit aşa aromate şi gustoase precum cele ale lui Mircea Stan, de la Schela. E şi asta o artă, trebuie să ştii dichisul pe care n-ai cum să-l afli căutând pe Google, ci acolo, printre oamenii care au moştenit această zestre de la strămoşi, de unde ne vine şi pofta de sarmale, parcă scrisă în genele noastre.

Secretul cel mai mare: zero chimicale

L-am găsit pe nea’ Mircea lângă butoaiele cu viţă şi varză, străjuite de stive de borcane cu murături, castraveţi, sfeclă roşie, hrean, conopidă, compoturi, zarzavat de ciorbă, o adevărată cămară plină cu de toate, aşa cum numai în gospodăriile adevărate de la ţară mai găseşti. Toate făcute de mâinile lui. Are 59 de ani, şi de peste 20 de ani se ocupă de comerţ cu zarzavaturi conservate sau crude. Oamenii îl caută şi cumpără sau vin să-i ceară sfatul în arta muratului legumelor, care pare să nu mai aibă niciun secret pentru el.
„Am învăţat de la bătrânii mei. Ei erau grădinari. Şi ce nu vindeau vara, conservau şi dădeau iarna. E păcat de munca ta să laşi legumele să se strice. De mic i-am ajutat la pus murături. Le-am mai stricat pe unele, dar acum nu se poate întrece nimeni cu mine”, spune Mircea Stan.
Secrete? Nu le păstrează pentru el. Toţi care au vrut au luat reţete de la el. „Murăturile adevărate se fac doar cu legume bio, netratate cu chimicale, pentru că altfel nu ţin. Apa trebuie să fie musai de la fântână, fără clor, care le strică gustul, pentru că ucide din bacteriile acelea care dau acreală. În rest, e simplu: o lingură de sare la un litru de apă. Apă rece, cea fiartă băloşeşte murăturile”, prezintă el pe scurt toată arta sa.

Despre viţa românească şi alte ponturi

Deşi-i aduce cel mai mic venit din toată marfa pe care o vinde, pentru mine rămân fascinante tot frunzele de viţă, cu mireasma lor acrişoară, amintind de izul de clorofilă pe care-l simţi plutind în aer în fiecare primăvară, dar şi de falnicele oale pline ochi cu găluştile numai bune de mâncat, forfotind pe vatră.
Simt că trebuie să mai descos câte ceva din secretele meşterului. Aşa aflu că, pe lângă apă cu sare, printre frunze mai strecori şi ceva gorgoaze verzi, câte o crenguţă de mărar. Şi, atenţie! Cei mai mulţi, ca să nu strice via folosesc frunzele de la portaltoi. Dar acestea sunt bune numai vara, proaspete. La murat devin prea negre şi înnegresc şi mâncarea. Nici prea galbene nu trebuie să fie, pentru că atunci au fost puse cu sare de lămâie. Cea mai bună frunză pentru sarmale este de la viţa românească, numită hibrid. „Viţa nobilă e pietroasă, pentru că e stropită şi nu prea ţine. În plus, are frunza mai scorţoasă, se împachetează greu sau se rupe. Vrei să vezi cât de bună e frunza mea? Uite, o strâng foarte tare în pumn. Dacă ar fi putredă, ar trebui să se facă praf în mână”, spune nea’ Mircea desfăcând palma în care mănunchiul de frunze se aşează frumos, precum era înainte.

Zestrea rămâne în familie

Mircea Stan a lucrat întâi în armată. De grădinărit şi conservarea legumelor se ocupă de când a ieşit la pensie. A crescut şase copii, care i-au dăruit şapte nepoţi, iar pentru ei simte că nu are odihnă. Trei dintre copii au plecat aiurea prin lume, ca să-şi încerce norocul altfel. Ceilalţi trei s-au apucat şi ei de grădinărit. Le-a dat pământ. Le-a dat dragul şi priceperea de a-l lucra. Una dintre fiicele sale a accesat inclusiv fonduri europene şi se gândeşte să ducă munca tatălui său pe alte coordonate: să-şi deschidă o făbricuţă de conserve legume. Deşi e mândru nevoie mare de reuşitele fiicei sale, nea’ Mircea s-a asigurat că şi arta sa de a conserva în mod tradiţional legumele va rămâne pe mâini bune. Cum de muncă în gospodăria sa se găseşte tot timpul, unul din ginerii săi şi unul dintre nepoţi au fost ucenici vrednici şi au furat toate secretele.

„Nu strâng bani, am cui să-i dau”

Mircea Stan recunoaşte că, dacă îţi place să munceşti, se câştigă destul de bine din cultivarea legumelor. „Dar nu pentru bani fac asta. Eu nu strâng bani, pentru că am cui să-i dau. Toate câştigurile mele s-au dus la copii. În schimb, aşa ce mă unge pe suflet când vin oamenii şi spun: „Nea’ Mircea, am venit să iau frunze de viţă, sau varză, sau hrean de la matale, pentru că nimeni nu le face la fel de bune!”.

Citit 4728 ori Ultima modificare Joi, 13 Martie 2014 17:51

6 comentarii

  • postat de stefan Vineri, 14 Martie 2014 10:23 185.26.182.*** Link la comentariu
    1
    7

    ptr adi@ - Numai cei care au garaj au voie sa faca muraturi? In rest am vazut... muraturi in... pet, mare meserias!

    Raportează
  • postat de ADI Vineri, 14 Martie 2014 10:11 86.127.215.*** Link la comentariu
    7
    5

    PROBLEMA E ALTA. IN ZIARUL VOSTRU II CRITICATI PE CEI CE SI LA ORAS FAC LUCRURI DE ACEST GEN. VEZI TOATE ARTICOLELE DESPRE GARAJE UNDE LAIT-MOTIVUL SUNT MURATURILE, IAR ACUM LAUDATI CEEA CE FACE APROAPE TOATA LUMEA ACASA, DE PARCA AR FI SFINTELE MOASTE. MU AM NIMIC CU OMUL IN CAUZA, BRAVO LUI, BINE CA MAI SUNT SI ASTFEL DE OAMENI, DAR SA TE UIMESTI ATAT DE TARE PARCA E PREA EXAGERAT!

    Raportează
  • postat de cetatean Vineri, 14 Martie 2014 09:16 193.230.156.*** Link la comentariu
    1
    10

    Iata cat de frumosi si gospodari sunt romanii. Imi place foarte mult aceasta stire. pacat ca statul nu ajuta cu nimic asemenea investitii, stie doar sa ia de la catatean. Felicitari tuturor astfel de oameni.

    Raportează
  • postat de crystal Vineri, 14 Martie 2014 07:29 89.137.136.*** Link la comentariu
    1
    5

    Ar trebui sa se extinda si sa faca o fabricuta de conserve.
    Pe la TVR1 a fost difuzat un reportaj mai demult in care mici firme de prin Ardeal cu o mana de angajati ambaleaza si vinde varza murata, muraturi si fac chiar si sarmalute in foi de varza murata umplute si ardei umpluti in caserole si le vinde, ghici unde ? la export cel mai mult. Adica in Ardeal se poate si la noi nu ? Plus ca acolo nu se cultiva asa multe legume ca in zona asta.La un pret acceptabil as incerca si eu niste sarmalute "de alea sa se topeasca in gura".
    Exemplu : Fabrica de sarmale din Harghita :
    http://ideideafaceri.manager.ro/articole/fonduri-europene/fabrica-de-sarmale-afaceri-de-succes-in-harghita-8427.html
    "Conform Economica.net, in fiecare zi, opt femei impacheteaza 5000 de sarmale. Zilnic! Zilnic, se impacheteaza jumatate de tona de sarmale. Acestea sunt fierte si apoi trec direct in caserole de 400 de grame sau de 850 de grame...„In general, vindem in judetele Harghita, Mures si Covasna, pentru ca avem desfacere mai buna, iar logistica noastra acopera aceste zone. Avem contracte si cu Auchan si Cora, iar momentan suntem în discuttii si cu alte lanturi, care vor sa aiba produsul nostru pe rafturi în perioada sarbatorilor", a mai declarat pentru ECONOMICA.NET, Bajko Laszlo.
    Sarmalele merg si la export, in Ungaria, Suedia si Franta. Strainii adora produsele noi si cele preparate dupa retete traditionale."
    Mult succes !

    Raportează
  • postat de NONI Vineri, 14 Martie 2014 06:47 5.13.220.*** Link la comentariu
    1
    9

    Acum 20 ani nea Mircea mi-a spus ca a fost balerin l-am cunoscut cind a vindut prima oara cartofi [ legume ] la Ancora in Mazepa care-i adevarul nu stiu acum citesc articolul si aflu ca a lucrat in armata dar el mi-a spus cu gura lui ca era profesor de balet [ oricum nu prea in vinea a crede ce-e ce spune dar omul se lauda]. Oricum bravo lui ce-a ce iese din mina lui.

    Raportează
  • postat de Aad Vineri, 14 Martie 2014 02:00 74.56.27.*** Link la comentariu
    1
    17

    Brava, Mirceo!!!
    De peste 20 de ani se ocupa de legume si zarzavaturi, ziceti? Acum 40 de ani (de fapt, prin 1972-1973, cam de pe atunci imi aduc eu aminte) el cu asta se ocupa. E adevarat ca nu el era "boss-ul" afacerii, erau parintii lui, dar se pricepea si atunci de numa-numa. Si cu munca la gradina si cu vanzarea la piatza. Avea stofa, ce sa mai zic...
    Sunt cateva lucruri de care-mi aduc aminte.... Stiti ca la sat, la tara, cei mari ii bateau pe cei mici daca aveau chef. El era altfel, cu bun simt, ne lasa sa "furam" ardei si castraveti, si rosii, sa le mancam acolo si ne spunea povesti cand se lasa seara. Mai tarziu, unii dintre noi am mers pe la scoli si am mai invatat cate ceva. Tare ii mai placea sa asculte vorbind baieti cu carte mai multa. Lui si lui Sandel Borodescu.
    Dar despre zarzavaturi sa va zic una: poti munci ca un rob, sa inveti tot ce vrei... Daca nu ai un pic de talent, de nu-stiu-ce... tot iese cum ii iese treaba lui Mircea-a-Bitzei. Si Mircea are din belsug nu-stiu-ce-ul ala!
    Sa traiesti, Mircea!

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.