Cel mai vârstnic locuitor al Văii Horincei, Arsenia Pecingină nu mai răspunde la telefon, nu mai stă de vorbă cu nimeni, n-o mai interesează cum evoluează criza economică. S-a stins din viaţă înainte de Paşti, la locuinţa sa din Rugineni.
I-a fost alături, în ultimele clipe, Doina Paraschiv, fiica sa din Galaţi. A avut parte de lumânare aprinsă. Primul „Dumnezeu s-o ierte!”, rostit la ora 11.
N-a zăcut decât câteva zile. Slăbise, era abătută. Dorinţa sa din ultimii ani - „Doamne, îndură-te şi ia-mă la Tine” – i-a fost ascultată.
Sărbătorită, la centenar, cu fast, cei care au cunoscut-o bine – comunicativă, sănătoasă – o credeau programată de destin să treacă de 105 ani. Fericită că îi poate contrazice, Arsenia Pecingină, împăcată cu toate cele lumeşti, s-a oprit la 102 ani, cinci luni şi o zi.
Înmormântată în Săptămâna Mare. Grăbită, n-a mai avut răbdare să aştepte Paştele…
Explicaţie foto: Arsenia Pecingină. Nu s-a depărtat de Valea Horincei, pământ ce a primit-o la el cu toţi cei 102 ani ai săi.
