Are mai mulţi ani de şantier decât vârsta multora dintre cei care lucrează acum în subordinea sa. Intrat pe poarta Şantierului Naval Galaţi în anii 70, directorul de producţie al Damen a fost implicat în realizarea a aproape 700 de nave, adică jumătate din producţia şantierului de la înfiinţarea sa. Chiar dacă nu a iubit niciodată o navă mai mult decât pe alta, simte şi acum emoţii când lansează la apă vreun vas, fie el cât de mic.
La final de carieră, numele inginerului Victor Dobrea poate fi legat de două chestiuni care au ţinut de evoluţia şi supravieţuirea şantierului gălăţean: contribuţia adusă la progresul tehnologic şi formarea, în 2008, când mirajul şantierelor străine a atras peste noapte sute de specialişti, a centrului de pregătire profesională prin care societatea îşi asigură permanent pepiniera de navalişti cu care merge mai departe.
- Cum s-a născut navalistul Victor Dobrea?
- Satul în care m-am născut se află pe malul Brateşului şi pentru noi, copii fiind, acolo era locul de joacă. O perioadă mi-am petrecut timpul printre bărci, în familie am avut pescari şi pot să spun că într-un fel mi-a plăcut. Şi a doua, şi a treia, şi a cincea viaţă tot asta aş face. Mi-a plăcut să fiu printre primii întotdeauna. Chiar şi la Liceul "Vasile Alecsandri", am fost în clasa de matematică-fizică, care abia se înfiinţase şi ne selecţionaseră din tot judeţul, eram doar 32. M-a ambiţionat faptul că provin dintr-o familie săracă, cu trei copii. Tata a avut cinci clase, iar mama făcuse şapte. Erau oameni simpli, dar care ne-au determinat să fim ambiţioşi. Ne-au spus: „Dacă vreţi să trăiţi ca noi, nu învăţaţi!”. Şi am învăţat. La Nave, am avut norocul să am ca profesori monştri sacri ai navalismului.
- Vă mai amintiţi prima navă la care aţi lucrat?
- Din păcate, nu, dar îmi amintesc cu plăcere de faptul că am participat la construcţia platformelor de foraj marin, în număr de şapte. La timpul respectiv, aceste construcţii utilizau cele mai înalte tehnici. Nu multă lume făcea aşa ceva în anii 78-79.
- Care este cheia succesului pe şantier?
- În aceşti ani, toţi şefii de secţie şi toţi şefii de atelier eu i-am pus. Ca să îi selectezi pe cei buni, nu există un singur criteriu, ci o combinaţie. Şantierul este un unitate mare. Eu l-am prins cu 7.000 de angajaţi, am fost şef de secţie peste 2.000 de oameni, am fost director de fabrică la 5.000 de oameni, am fost director de producţie la 3.000 de oameni şi acum la 1.600. Într-o societate aşa de mare, ţinuta şi modul de comportare ale unui conducător sunt extraordinar de expuse. Mii de ochi te privesc, te cântăresc şi te apreciază. Dacă ai greşit, dacă nu eşti profesionist, credibilitatea se duce, oamenii nu te mai ascultă, nu mai faci performanţă. Aceste criterii le-am aplicat şi la promovări. Am avut băieţi buni, care nu au performat din cauză că nu au ştiut cum să se impună în faţa oamenilor.
- Cum a evoluat procesul de producţie navală din 77?
- Când am venit aici se lucra cu rigla de calcul, maşinile de debitat tăiau după pelicule desenate cu mâna la scara 1 pe 10, nu erau decât aceste telefoane fixe pe birou, mă şi mir azi cum mă descurcam în perioada aia. Acum, vedeţi unde am ajuns. Nu mai vorbesc de tehnologiile care s-au schimbat complet, de exemplu sudura cu electrod aproape că nu mai există. Trebuie să te perfecţionezi încontinuu şi asta am făcut în şantier. După 90, când am avut ocazia să mai ieşim pe afară, am văzut, am venit şi am implementat. Nu e un metru pătrat în şantierul acesta care să nu fie schimbat şi sunt mândru că am fost parte a acestei schimbări. Timp de 20 de ani, am constituit o comisie tehnică şi ne întâlneam în fiecare joi pentru a discuta procesele de producţie, echipamentele, partea de investiţie. Astfel, acum, din punct de vedere al calităţii, cred că suntem unul dintre primele şantiere din Europa.
- Ce sacrificii aţi făcut pentru munca dumneavoastră?
- Primul lucru pe care l-am sacrificat a fost familia. După ani şi ani de zile, îmi dau seama că cei mai afectaţi au fost ei. Eu sunt la ora 6.00 în şantier şi de obicei nu plec mai devreme de ora 18.00. Sâmbăta sunt aici, uneori şi duminica. Nu ştiu să îmi fi luat vreodată concediul întreg. Dar totuşi am avut copii buni, care s-au realizat.
- Cum i-aţi convinge pe tineri să devină navalişti?
- Mulţi şi-au dat deja seama că piaţa s-a suprasaturat de economişti şi avocaţi şi că domeniul naval este unul atractiv, în care poţi să faci carieră. Sunt foarte mulţi băieţi care au învăţat aici şi au plecat, iar acum primesc tot felul de mesaje de la ei, din toată lumea. De exemplu, unul dintre ei este director tehnic SIGMA pe toată Coreea.
- Mai produce Facultatea de Nave specialişti de calitate?
- Calitatea e slăbuţă, dar cine are voinţă şi dorinţă să înveţe se implică şi merge mai departe. Iniţial, ei vor să rămână toţi, dar noi păstrăm doar calitatea.
- Vă mai rămâne timp pentru pasiuni?
- Sunt un mare pasionat de agricultură. Am o seră, copaci pe care îi îngrijesc singur. Eu îmi sădesc plantele cu mâinile mele, am roşii, castraveţi, ardei. Este un mod de a mă elibera de stresul de la serviciu. Îmi mai place sportul, am jucat fotbal mulţi ani. Sunt stelist şi asta din cauză că l-am admirat foarte mult pe Boloni, un caracter deosebit şi un fotbalist de valoare.
- Care este viitorul în navalism?
- Spre deosebire de alte ramuri din industrie, construcţiile navale nu au suferit aşa mult de pe urma crizei care s-a abătut peste lume. La Galaţi, ne-am orientat un pic şi am trecut la nişte nave speciale, care nu pot fi făcute de oricine, cum sunt navele militare, de cercetare. În industria navală, cine vrea să se implice şi este serios, întotdeauna va avea şi câştiguri salariale şi dezvoltare.
Cine este Victor Dobrea
Data şi locul naşterii: 31 octombrie 1952, Tuluceşti, jud. Galaţi
Studii: Facultatea de Arhitectură Navală Galaţi
Ocupaţie: Director de producţie - Şantierul Naval Damen Galaţi
