Multe suspiciuni, probe mai deloc
Cititori de-ai noştri, dar şi unele surse locale, ne-au atras atenţia că, pe Dunăre în special, dar şi pe Prut şi pe Siret se pescuieşte de zor, cu scule industriale, că de fapt se braconează de se rupe.
Sesizările, neacoperite de altfel cu probe concrete se referă şi la activitatea echipajelor de pescari profesionişti, care sunt autorizaţi să pescuiască în scopul nobil al cercetării, dar care, de fapt, ar face pe lângă asta şi braconaj în toată legea. De altfel, cam în fiecare an în această perioadă, acest gen de informaţii circulă cu o frecvenţă destul de mare.
Am cerut deci părerea câtorva persoane, care, prin natura profesiei şi a competenţelor pe care le au, sunt în măsură să contribuie cumva la elucidarea cazului.
„Pescarii ştiinţifici” pot pescui oricând, cu orice
Iată ce ne-a spus inginerul Vasile Bocăneală, şeful Filialei Regionale Galaţi a Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA). „Cei care pescuiesc în folosul activităţii de cercetare sunt autorizaţi de către forul nostru tutelar. De fapt, autorizările nu sunt date direct unor echipaje de pescari, ci unor instituţii de cercetare. La Galaţi e vorba de institutul de cercetări de profil”.
„Cele mai multe echipaje de pescari cu ambarcaţiunile cu care lucrează (în jur de 25) sunt deţinute de institutul de cercetări amintit. Aceste echipaje activează în zona brăileană, gălăţeană, tulceană a Dunării, dar şi la Moldova Nouă, precum şi pe râul Prut”.
„E esenţial de reţinut că, în virtutea autorizărilor despre care am vorbit, care se eliberează anual, echipajele respective de pescari pot pescui în orice perioadă, deci şi în prohibiţie, la orice oră din zi sau din noapte, cu orice fel de scule, inclusiv cu cele interzise altor categorii de pescari precum plasele monofilament”.
Aceeaşi realitate am aflat-o de la conducerea Institutului de Cercetare Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit şi Acvacultură Galaţi. Anume că echipajele de pescari practică pescuit ştiinţific în baza unor contracte şi autorizări emise de autoritatea naţională în materie (ANPA), în cadrul unor programe de cercetare şi numai conform prevederilor legale. De altfel, în zonă mai fac pescuit ştiinţific şi cei de la Institutul Naţional de Cercetări „Delta Dunării”, de la „Universitatea Dunărea de Jos” şi nu numai.
În final, rezultatele cercetărilor şi studiilor făcute reprezintă un fundament pentru stabilirea, de exemplu, de către autoritatea naţională, a cotelor de pescuit pentru diverse specii de peşte.
Bun, problema e dacă aceşti pescari favorizaţi de soartă şi de genul de activitate în care au fost cuprinşi, cu autorizările necesare cu tot, îşi fac treaba onest şi nu cumva o parte din peştele capturat ajunge cine ştie unde la vânzare. De altfel, aceasta era şi ţinta sesizărilor care ajung la redacţie.
Hoţul neprins e negustor cinstit
„Au fost, ne confirmă inginerul Vasile Bocăneală, situaţii în care pescarii au încălcat prevederile regulamentului impus pentru o asemenea activitate. De curând, de exemplu, la solicitarea conducerii institutului de cercetări piscicole, a fost retrasă autorizaţia echipajului unei ambarcaţiuni de pescari, întrucât reţinuseră din peştele prins pentru alte scopuri decât pentru cercetare”.
La fel, de la conducerea institutului gălăţean de cercetări piscicole ni s-a comunicat că fiecare echipaj de pescari îşi asumă orice acţiune, inclusiv pe cele din afara regulilor care sunt foarte clare, iar cei care au dovezi despre orice act ilegal e musai să le pună la dispoziţie, altfel vorbele n-au nici o valoare.
E evident, deci, că noi, cei care stăm acum pe uscat şi vorbim despre corectitudinea unor pescari aflaţi mai tot timpul pe unda alunecoasă a apelor, nu putem emite, fără probe, nicio acuzaţie chiar dacă bănuieli există.
Echipajele de pescari nu-s de capul lor
Spre liniştea celor care au convingerea că măcar în prohibiţie ar fi bine ca peştele să fie lăsat să se reproducă în mediul lui fără să fie dijmuit prin cine ştie ce metode neortodoxe inventate de om, vă putem spune că pescarii „cercetători” nu-s chiar de capul lor şi că sunt controlaţi.
„În Săptămâna Mare, joia trecută de pildă, după cum ne confirmă ing. Vasile Bocăneală, şeful Inspecţiei Piscicole Galaţi, noi am organizat o acţiune de control, având ca scop tocmai pescuitul ştiinţific. Ambarcaţiunea noastră a supravegheat de această dată zona toanei de pescuit din apropierea Galaţiului denumită «La Mureşanu». Am constatat cu această ocazie că echipajele de pescari au capturat şi reţinut peştele (reproducători de somn sau de crap, de exemplu) conform temelor de cercetare ce au ca scop final refacerea fondului piscicol fără a încălca vreuna din prevedere regulamentului ce le este impus”.
Sturionii – marcaţi cu cip-uri
„Ştim, se discută foarte mult şi despre zona de pescuit denumită «Groapa Catarg» din dreptul portului ucrainean Reni. Acolo se desfăşoară de ani şi ani activitatea de recoltare a reproducătorilor de sturioni. Bineînţeles că şi asta se face tot în baza unei autorizări de la ANPA”.
„De altfel, acolo noi avem permanent o ambarcaţiune, un vaporaş. Acesta navighează în zonă atât cât este nevoie. Echipajul are acolo şi dormitor, tot ceea ce este necesar”.
„Fiecare din exemplarele de sturion capturate este marcat cu un cip, se întocmeşte o fişă de captură în care se menţionează specia, greutatea, seria cip-ului ataşat, precum şi alte caracteristici. Peştele este ţinut într-o vivieră şi, după ce este utilizat în activitatea de reproducere artificială, după o perioadă de refacere, este deversat înapoi în apele Dunării”.
În laborator sau pe „piaţa neagră”
Totuşi, nouă şi cititorilor noştri, care au iniţiat discuţia despre pescuitul de acest gen, nu ne dă deloc pace gândul că, pe unda apei, pescarii hârşiţi în ale meseriei mai priponesc cu câte o frânghie câte un morun sau câte o cegă - „peşti primitivi”, cum li se mai spune - pe care-i găseşti apoi prin cine ştie ce cotloane ale „pieţei negre” de la oraş.
„Da, eu nu pot pune mâna în foc, e posibil să mai fie capturat câte un exemplar de sturion care ajunge, cum spuneaţi, pe piaţa neagră, dar atât timp cât nu avem date concrete, dovezi în acest sens, nu putem face nimic”.
„Ceea ce vă pot spune e că zonele controlate de noi sunt şi în sfera de competenţă a Poliţiei de Frontieră şi probabilitatea ca braconierii să-şi facă de cap, indiferent ce statut au aceştia, este din ce în ce mai mică. Sigur, suntem receptivi la orice informaţie, la orice indiciu care ne poate conduce la un caz, la o situaţie de braconaj”.
Cu privire la acest aspect, comisarul şef Didel Bădărău, şeful Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Galaţi, ne-a declarat că sunt date şi informaţii conform cărora unii pescari autorizaţi să pescuiască în regimul acesta ştiinţific se folosesc de acoperirea legală pentru a-şi satisface şi propriile interese, dar că aceştia nu sunt deloc uşor de prins asupra faptului, cu corpul delict în barcă.
„Recent am şi întâlnit o situaţie în care un echipaj depistat de noi a fost suspect de încălcarea regulamentelor de pescuit ştiinţific. Am făcut în acest sens o sesizare către institutul de cercetări, dar încă n-am primit nici un răspuns”.
Concluzia, ar putea fi că hoţul neprins e negustor cinstit. Degeaba ne mirăm noi că plasele monofilament, interzise după câte ştiam, prin lege, sunt permise… cercetătorilor, că la câte bărci există ar fi fost de dorit să mai auzim şi de rezultate ale unor cercetări atât de extinse.
Nu avem nimic împotriva echipajelor de pescari autorizaţi să captureze peşti în scopuri pur ştiinţifice. Problema e că, de pe uscat, lucrurile se văd prea des altfel.
