Sfaturile pe care le aplică părinţii în educaţia copiilor nu trebuie să se limiteze la comportamentul în societate sau obiceiurile alimentare corecte. Tot mai mulţi părinţi uită să educe copiii pentru a deveni persoane mai bune, empatice, care să se implice pozitiv în grupul sau comunitatea din care fac parte.
Fuga după o poziţie mai bună în societate nu e o soluţie
Sistemele educaţionale de astăzi îi constrâng într-o oarecare măsură pe părinţi să-şi antreneze copiii într-o suită de activităţi care să le dezvolte spiritul de competiţie, capacitatea de a face faţa unor situaţii antrenante.
Aceştia nu-şi dau seama că dorinţa de a-şi învăţa copiii să lupte pentru a ocupa mereu locul întâi, fie ca e vorba de rezultatele şcolare, fie că se referă la competiţiile sportive, este greşită. Există riscul ca, prin aceste pretenţii, copilul să îşi piardă spiritul uman şi bucuria de a face o activitate, dacă mereu va fi centrat pe obţinerea celui mai bun loc în viaţă.
Un sistem educaţional nesănătos
La toate aceste aspecte contribuie şi un sistem educaţional nesănătos promovat nu numai la noi, ci în întreaga lume. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte logice, dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile şi insuccesele. Învaţă să rezolve probleme de matematică, dar nu ştiu să-şi rezolve conflictele existenţiale. Sunt antrenaţi să facă calcule fără să greşească, dar viaţa este plină de contradicţii, chestiunile emoţionale nu pot fi calculate şi nici nu au socoteală exactă. Tinerii nu sunt, de exemplu, pregătiţi să facă faţă decepţiilor, pentru că părinţii şi profesorii, deopotrivă, sunt prea ocupaţi să-i antreneze pentru succes. Este imposibil să trăieşti fără probleme. Dar cine se mai ocupă să le insufle ideea că trebuie să ne folosim de suferinţă, pentru a construi înţelepciunea.
Generaţia noastră a produs mai multă informaţie ca oricare alta, dar nu ştim ce să facem cu ea. Rareori folosim această informaţie pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii. Ne-am transformat în maşini de muncit şi ne transformăm copiii în maşini de învăţat.
Timpul liber în care un copil îşi permite să facă ce-i place e în porţii din ce în ce mai mici. Până şi sporturile sau activităţile extraşcolare ale copiilor sunt alese de părinţi tot în funcţie de propriile lor plăceri, iar copiii sunt împinşi de la spate să le practice.
Acesta este poate şi motivul pentru care astăzi sunt mulţi tineri deprimaţi şi fără bucuria de a trăi. Preadolescenţii şi adolescenţii dezvoltă obsesii, sindroame de panică, fobii, timiditate, agresivitate. Nu este ceva neobişnuit să depistăm adulţi stresaţi, dar întâlnim şi tineri şi copii copleşiţi de stres. Ei au în mod frecvent dureri de cap, gastrite, dureri musculare, transpiraţie excesivă, oboseală constantă pe fond emoţional.
Dacă observăm astfel de probleme la copiii noştri e momentul să ne oprim să respirăm adânc şi să ne gândim în primul rând la ceea ce vrem noi de la viaţă, pentru a le imprima şi lor o direcţie corectă.
Unde sunt bucuriile simple ale vieţii?
Părinţii ar trebui să înceapă prin a le arăta copiilor ce înseamnă bucuriile simple. Un copil trebuie să înveţe ca scopul principal în viaţă este să fie fericit şi mulţumit de ceea ce este şi nu să fie într-o continuă fugă după câştigul financiar sau după succesul în carieră.
Mulţi părinţi ar putea contesta acest sfat argumentând că un copil trebuie pregătit pentru societatea în care trăim. În acest sens, este important să le cultivam dorinţa de a excela în domeniul ales, dar nu ca pe un scop unic în viaţă.
Un copil trebuie să ştie că în viaţă exista mai mult decât note, diplome, funcţii. Starea de fericire după care ar trebui să-i învăţăm să alerge presupune ceva mai mult decât atât, presupune timp de calitate petrecut cu cei dragi, împărtăşirea experienţelor şi crearea unor amintiri care să-i lege şi să-i ancoreze în sânul familie.
