* Studentul turkmen Aynyrat Shiriyev crede că Galaţiul e învechit şi neîngrijit
Femeile şi posibilităţile de distracţie determinate de vederile „occidentalizate” sunt singurele elemente pe care un student de numai 20 de ani, venit din Asia Centrală, le-ar aşeza pe cartea de vizită a ţării noastre.
Tânărul doreşte să se specializeze într-un domeniu pe care puţine universităţi îl au pe planul de studii, dar şederea în Galaţi nu l-a convins, până acum, să se gândească măcar la posibilitatea unei cariere în ţara unde se califică. Nici nu e de mirare, pentru că Aynyrat Shiriyev vine din Turkmenistan, o ţară care, după ce a ieşit de sub jugul sovietic în 1991, a ajuns pe locul cinci în topul ţărilor cu cele mai rapide creşteri a produsului intern brut din lume.
Aynyrat Shiriyev are 20 de ani şi a venit pe lume în capitala Turkmenistanului, Ashgabat, la doi ani după ce ţara sa şi-a proclamat independenţa faţă de fosta URSS. La fel ca mulţi tineri din ţara sa, şi-a dorit să studieze Navele şi aşa a ajuns în România, mai exact la Galaţi. Nu auzise despre ţara noastră decât de fetele frumoase şi asta i-a mai îndulcit puţin plecarea de acasă. În plus, nu a venit singur, ci alături de alţi 11 conaţionali, care în prezent sunt studenţi la diferite specializări din cadrul Universităţii” Dunărea de Jos”.
"Facultatea mea era de logistică şi prelucrare în mare şi nu puteam face asta decât la Galaţi sau la Constanţa. Eram trei băieţi pentru arhitectură navală şi trei băieţi pentru sisteme. Alţi trei eram pentru logistică şi prelucrare în mare, iar alţi trei la metalurgie. Pe toţi ne-au adus aici", ne explică Aynyrat Shiriyev.
În scurta sa şedere în România, tânărul turkmen susţine că a reuşit deja să îşi facă o părere despre ce poate oferi ţara care îi oferă şansa de a studia una dintre cele mai căutate specializări în domeniul naval. "Am stat un an la Piteşti, iar când am venit aici nu am văzut mare diferenţă. Nu pot spune că e „uau!” Oamenii sunt diferiţi aici, dar oraşul meu e mai frumos. Galaţiul e vechi, nu e modern, nu e îngrijit. Bucureştiul parcă e altceva”, susţine studentul.
Fete, cluburi şi sarmale
Dacă ar fi să dea bile albe şi bile negre pentru Galaţi, primele ar fi net inferioare, numeric vorbind. Cluburile şi fetele ar fi singurele în preferinţele tânărului turkmen, dovadă stând şi faptul că şi-a făcut o iubită din Brăila, şi ea studentă la "Dunărea de Jos".
Şi să nu uitam sarmalele, dar cu astea este deja obişnuit de acasă, pentru că această mâncare, de referinţă pentru poporul român, are origini asiatice şi face parte şi din obiceiurile culinare de bază ale turkmenilor. "Mâncarea românească e bună, dar nu cea pe care ne-o dau la cantină. Îmi plac sarmalele, le faceţi şi voi bune. Diferenţa e că noi nu punem carne de porc, aşa cum se face aici. În plus, la noi se fac numai cu varză", punctează Aynyrat.
În viziunea studentului care peste câţiva ani, după absolvire, se va întoarce cel mai în probabil în ţara natală, suferinţa economică a ţării nostre, şi în speţă a Galaţiului se vede clar la capitolul imagine. „Dacă aş putea, aş schimba clădirile, aş face altele mai noi. Uitaţi-vă ce fel arată. Sunt vai de capul lor. La câini, trebuie făcută curăţenie totală. La Ashgabat nu vezi aşa ceva".
Nu ascunde că nu ar sfătui pe cineva să vină să trăiască aici, aşa cum nici el nu ar face-o: "Nu aş rămâne în România decât într-un post de consul, dar de trăit toată viaţa, nu. Nu ai ce să faci aici, pentru că nu ai bani. Dacă aş recomanda România cuiva, ar fi doar pentru fete şi distracţie. Atât!”, conchide turkmenul.
Date personale:
Data şi locul naşterii: 3 noiembrie 1993, Ashgabat, Turkmenistan
Ocupaţie: Student, anul III, Facultatea de Nave, Universitatea "Dunărea de Jos"
Citeşte şi:
Campanie VL "Noii români"/ Sirianca Lina Jesri vrea să fie medic în România
Campanie VL "Noii Români"/ Studentă basarabeancă: "Dunărea şi istoria oraşului m-au atras"
