I-au trecut prin mână sute de nave şi mii de oameni. Poate spune că are "copii" în întreaga lume, fie că este vorba despre muncitorii pe care i-a învăţat meserie, fie despre navele la care a lucrat. Cu 32 de ani de experienţă în domeniul naval, dintre care peste 20 în vopsitorie, Constantin Creangă poate fi considerat un maestru al vopsitoriei navale.
Constantin Creangă s-a angajat în Şantierul Naval din Galaţi imediat după ce a absolvit zece clase, iar acum este şeful Secţiei de Vopsitorie din cadrul firmei Den Breejen, care se ocupă de vospirea navelor realizate în Şantierul Naval Damen Galaţi. Îşi aduce aminte cu drag de începuturi şi o simplă întrebare legată de decizia luată în urmă cu 32 de ani îl transformă într-un orator desăvârşit.
"M-am angajat în 1980. Terminasem zece clase şi m-am decis să-mi câştig singur existenţa şi să-i ajut pe ai mei. După doi ani, am plecat în armată, la marină. M-am întors apoi în şantier, unde, până în 1991, am continuat munca la Secţia 4. În ’91 am fost contactat de şeful Secţiei de amenajări interioare şi vopsitorie, care avea nevoie de maiştri. Am trecut astfel la secţia vecină, pe post de maistru, dar pe un domeniu nou de activitate. Am luat-o de la zero. Din fericire pentru mine, şi şantierul o lua de la zero în acel moment", ne-a povestit Constantin Creangă.
A învăţat odată cu muncitorii
Perioada de după Revoluţie nu a fost deloc uşoară pentru Şantierul Naval din Galaţi. Fabricile din România nu mai produceau vopsea, aşa că a fost nevoie de importuri. Din păcate, însă, nici muncitorii, nici tehnica nu erau adaptate pentru condiţiile din Occident. Cu toate acestea, Constantin Creangă şi-a dorit să facă lucruri de calitate, cu care să se poată mândri peste ani. "Am învăţat odată cu şantierul şi cu muncitorii. Nu erau condiţii şi aparatură, dar am fost nevoiţi să ne descurcăm. Am stat zi de zi cu muncitorii în tanc. Începeam munca dimineaţa şi o terminam, de multe ori, abia spre dimineaţa următoare”, îşi aminteşte el.
Timp de şapte ani a fost maistru, iar munca lui nu a rămas neobservată. În 1998, a fost contactat din nou de conducerea şantierului, care i-a oferit o promovare. A fost momentul în care a preluat conducerea atelierului în care fusese maistru. Promovarea a însemnat însă o nouă provocare şi un nou început. "Am luat-o, pentru a doua oară, de la capăt. Aveam în subordine aproximativ 190 de oameni, muncitori şi maiştri. Din fericire pentru mine, faptul că am învăţat cot la cot cu muncitorii m-a ajutat foarte mult. Am ştiut ce să le cer oamenilor", susţine şeful Secţiei de Vopsitorie.
Soţia, cel mai puternic aliat
În anul 2002, Constantin Creangă părăsea Şantierul Naval pentru a lucra pentru o firmă din Italia. Noul loc de muncă l-a ajutat să acumuleze noi cunoştinţe, pe care, în 2006, când a revenit la şantierul gălăţean, le-a pus în practică. Deşi câştiga mai bine financiar, Constantin Creangă şi-a dat seama că îi lipseşte familia. "Un motiv secundar, deşi pentru mine cel mai important, care a stat la baza deciziei de a reveni în şantier a fost familia. Mi-am dat seama că mi-am petrecut foarte puţin timp alături de cei dragi şi m-am decis să revin acasă", povesteşte gălăţeanul, care mărturiseşte că soţia i-a fost cel mai puternic aliat în ascensiunea lui ca om şi ca meseriaş. "Din cauza serviciului, nu am avut timp de familie. De la 18 ani mă trezesc în fiecare an zi la ora 5,00. Soţia însă m-a înţeles. De multe ori, a preluat frâiele familiei şi a făcut treburi bărbăteşti în casă. Ea a fost cea care s-a ocupat şi de fiica noastră, de care sunt tare mândru. Cred că acesta este secretul. Dacă nu ai acasă pe cineva pe care să te poţi baza, nu poţi reuşi în viaţa şi în meserie".
"Tinerii de azi sunt foarte grăbiţi"
L-am întrebat pe Constantin Creangă dacă tinerii din ziua de astăzi îşi mai doresc să devină buni meseriaşi şi ce sfaturi le poate da pentru ca aceştia să-i calce pe urme. "Tinerii vor să facă, dar se grăbesc. Primesc aici tot felul de oameni, de la muncitori la ingineri, şi toţi vor să fie remarcaţi încă din prima zi în care s-au îmbrăcat în salopetă. Determinarea şi răbdarea stau la baza formării unui profesionist, iar asta le cam lipeşte tinerilor de astăzi", ne-a spus Constantin Creangă.
Deşi are momente în care îşi doreşte să renunţe, recunoaşte că nu se vede făcând altceva, iar dacă ar fi să o ia de la capăt ar alege, fără nicio ezitare, aceeaşi meserie.
Şeful Secţiei de Vopsitorie de la Den Breejen recunoaşte că este mândru atunci când vede pe mare, oriunde în lume, o navă care i-a trecut prin mână. Una dintre ele este chiar nava amiral a Flotei Olandeze. Mai mult decât atât, inima îi creşte când primeşte veşti sau când îi întâlneşte pe stradă pe cei care i-au fost învăţăcei. "Şcolile de vopsitorie nu-i învaţă nimic pe tineri. Este o meserie care se învaţă la locul de muncă. Sunt mândru să ştiu că au trecut mulţi prin mâna mea. Nu au rămas mulţi aici, din considerente financiare, dar i-am învăţat meserie. Mă bucur enorm când am veşti de ei, indiferent în ce colţ al lumii sunt", a conchis Constantin Creangă.
Constantin Creangă are 52 de ani şi s-a angajat la Şantierul Naval din Galaţi în 1980, imediat după ce a absolvit treapta întâi la Liceul nr. 2. Nu şi-a abandonat studiile, iar în 1983 a terminat liceul. În 1993 a terminat şi o şcoală tehnică - specializarea asamblare şi sudură în industria construcţiilor navale. A continuat să se perfecţioneze, fiind prezent la mai multe cursuri de formare, alături de specialişti din Olanda şi din alte ţări. De asemenea, a urmat şi cursuri de limba engleză.
