* Câţiva tineri din Galaţi reclamă o serie de abuzuri la care ei susţin că au fost supuşi în timpul cât au fost la muncă pe un şantier de construcţii din Germania * Ei afirmă că au fost ademeniţi de un fost poliţist cu oferte tentante de lucru, promisiuni care s-au dovedit simple minciuni, odată ajunşi în Germania * Partea acuzată spune că toate învinovăţirile sunt pure invenţii * Cazul este în atenţia oamenilor legii
Jan Caşu are 32 de ani şi locuieşte în Galaţi. El a fost primul care ne-a căutat la redacţie pentru a ne povesti întâmplarea prin care spune că a trecut. "Totul a început în luna aprilie, atunci când, aflându-mă în căutarea unui loc de muncă, am aflat despre o posibilitate de a pleca la lucru în Germania. La sugestia unui prieten, am fost împreună cu alţi amici în Micro 13C, într-un apartament din blocul C1. Acolo ne aştepta Marian Cocîlea, un bărbat despre care mai apoi am aflat că lucrase la Poliţia locală", povesteşte Jean Caşu.
Gălăţenilor li s-a spus că vor munci la construirea faţadei unei clădiri din oraşul Leipzig, au primit asigurări că programul de lucru este de 8 ore pe zi şi li s-a promis echipament de lucru, cazare, trei mese pe zi şi transport asigurate, dar şi un câştig lunar net între 1.500 şi 2.000 de euro.
"Am semnat nişte hârtii pe care ni le-a dat şi ne-a spus că a doua zi ar trebui să plecăm pentru că e nevoie urgentă de forţă de muncă. Am ajuns la Leipzig pe 30 aprilie a.c., chiar la miezul nopţii. Am fost cazaţi peste noapte într-o casă unde am fost izbiţi de mizeria pe care am găsit-o. Ne-am trezit a doua zi dimineaţă şi am făcut curăţenie. Apoi ne-am întâlnit cu Paul Radu Lupu, poreclit şi Zeus, cel care deţinea firma la care lucram. Ne-au cumpărat câte o pereche de bocanci fără să ne mai dea şi alte echipamente de protecţie. După două zile de muncă am fost mutaţi într-un apartament unde nu am găsit nimic din cele necesare pentru a putea locui. Trei săptămâni, cât am stat în apartament, am făcut zile întregi foamea. Ne aduceau din când în când, şi doar la insistenţele noastre, pâine, salam şi ouă. Sleiţi de puteri, eram puşi să muncim chiar şi nouă sau zece ore pe zi. Nu aveam asigurare medicală şi nici copiile după actele pe care le semnaserăm în ţară nu le văzuserăm. Neputând să mai suport tot calvarul, după trei săptămâni i-am cerut lui Radu Lupu şi lui Marian Cocîlea să ne plătească pentru zilele muncite. Am ajuns să ne certăm şi m-a lovit", ne-a declarat Jean Caşu.
Gălăţeanul a mers să reclame situaţia la secţia de poliţie din gara din localitate, dar, pentru că nu vorbea germana, nu prea s-a putut putut înţelege cu poliţiştii, aşa că s-a întors la apartament. "Când a aflat că am fost la poliţie, Marian mi-a băgat mâna în gât. Noroc de ceilalţi băieţi că au sărit şi am scăpat. M-a dat mai apoi afară din apartament şi două nopţi am dormit prin parcuri. Întâmplarea a făcut să-l cunosc pe Ionuţ, un băiat din Timişoara. Ionuţ m-a luat la el acasă şi mi-a dat de mâncare. Era stabilit de mai mult timp acolo, împreună cu familia. Pe 4 iunie m-am întors în România. Aici am depus o plângere la Parchet şi am fost sunat apoi de la Secţia 4 de Poliţie. Doar că poliţistul a scris în declaraţia semnată de mine mai mult ce i-a convenit lui, neţinând seama că aveam mesaje pe telefon în care eram ameninţat. Mai ţin legătura cu băieţii care au rămas acolo în speranţa că vor fi plătiţi şi ştiu că, între timp, au mai adus şi alţi oameni pe care să-i exploateze", ne-a spus Jan Caşu.
"Ne puneau să ne ascundem de inspectorii de muncă"
La doar câteva zile după vizita la redacţie a lui Jan Caşu, alţi doi tineri au venit şi ne-au spus că au trecut prin întâmplări asemănătoare. Alexandru Adrian Untaru, 26 de ani, şi Andrei Emanoil, 27 de ani, ne-au relatat faptul că l-au cunoscut pe Marian Cocîrlea printr-un prieten comun, într-un bar de la General. "În acel local, erau şi alţii dornici să plece. Ne-a spus că este nevoie de forţă de lucru cât mai repede în Germania. Ne-a mai spus că nu vom avea nevoie de niciun echipament, şi că acolo vom găsi tot ce ne trebuie. Acolo urma să semnăm şi actele", povesteşte Adrian Untaru.
Au plecat spre Germania cu maşina personală şi au ajuns la Halle pe 11 martie. "Când am intrat în Germania am primit pe telefon un mesaj de la Paul Radu Lupu cu adresa unde trebuia să ne cazăm. În apartament am găsit dezastru. Mizerie, saltele murdare, aşezate direct pe podea etc. Eram cinci băieţi iniţial, dar au mai adus încă trei, ţinându-ne pe toţi într-un apartament de doar 30 de metri pătraţi. Pe 12 martie am început munca, fără echipamente de protecţie. Când veneau inspectorii de muncă Radu Lupu ne punea să ne ascundem. Mai mult, nu aveam nici asigurare medicală. Radu ne asigura că va fi mai bine, cum va primi şi el banii. După vreo săptămână ne-a adus bocanci, dar luaţi la întâmplare. Mie mi-au dat mărimea 44, deşi port 40. Ne încheiaseră un tip de contract prin care am început să-l presăm şi în privinţa banilor, dar ne amâna de la o săptămână la alta. Între timp, ne-a spus că va trebui să muncim câte 9 ore pe zi, în condiţiile în care mâncare nu prea primeam. Plus că eu eram şi şofer şi ajungeam astfel la câte 14 ore pe zi. Apoi, îmi reproşa că nu dau randament", adaugă Adrian Untaru.
După o lună şi jumătate, sătui de promisiuni în zadar, gălăţenii au apelat la un sindicat din Germania. La intervenţia sindicatului, muncitorii au reuşit să primească fiecare în jur de 600 de euro. "În actele pe care ni le-au adus să le semnăm erau trecute sume mai mari de bani. Ne-au spus să semnăm aşa, că vom primi diferenţa a doua zi, atunci când vor face rost de bani. Nu am mai văzut însă nimic. Pentru că am apelat la ajutorul sindical, Radu ne-a verificat tuturor telefoanele pentru a vedea cine a sunat. În total, pentru două luni şi jumătate de muncă, am primit mai puţin de 1.000 de euro", ne-a mai spus Adrian Untaru.
Odată ajuns la urechile liderilor de sindicat, cazul gălăţenilor a ajuns şi în atenţia presei germane.
"Firma a refuzat să le prelungească contractele"
Am vrut să aflăm şi punctul de vedere al părţii acuzate, motiv pentru care l-am contactat pe fostul poliţist Marian Cocîlea. Acesta ne-a spus că nu a intermediat niciunul dintre contractele de muncă ale gălăţenilor aflaţi pe şantierul din Leipzig.
"Eu am fost în Germania în încercarea de a-mi deschide o firmă. Nu am avut vreo implicare în toată povestea asta. Ei au aflat despre oportunitatea de a munci în Germania şi s-au dus acolo. A urmat o perioadă de probă şi, din cauza nepriceperii lor, firma nu i-a acceptat. Am poze cu lucrările făcute de ei în care se vede clar lipsa de pricepere. Firma din Germania a fost cea care a refuzat să le prelungească contractele. Când am aflat de ce sunt acuzat am fost şi am strâns probe şi documente care să demonstreze că nu sunt vinovat şi că cei care mă acuză şi-au primit banii. Mai mult, deşi nu aveam nicio obligaţie, ieri (15 iulie - n.r.) am fost la Secţia 4 de Poliţie, acolo unde Jan Caşu depusese o plângere pe numele meu, şi am acceptat să-i plătesc suma de 100 de euro, contravaloarea transportului din Germania până în România", ne-a declarat Marian Cocîlea.
Ar mai fi de spus că mai mulţi gălăţenii implicaţi în acest scandal transfrontalier au formulat deja plângeri penale împotriva lui Marian Cocîlea, pe care-l acuză de înşelăciune şi lipsire de libertate, cercetările fiind în curs. În ediţiile viitoare, vă vom ţine la curent cu evoluţia lucrurilor, pe măsură ce oamenii legii vor elucida acest caz care, până la proba contrarie, pare deosebit de grav.
"Sclavii" Germaniei moderne, motiv de studiu
După ce doi muncitori români care lucrau pe şantierul Meyer Werft au ars de vii în luna aprilie a anului trecut, o comisie specială, înfiinţată la cererea sindicatului industrial IG Metall şi a ministerului Economiei din provincia Saxonia Inferioară, a efectuat un control la 21 de firme care angajau muncitori zilieri din Europa de Est.
Dat publicităţii spre sfârşitul anului trecut, raportul comisiei a scos la iveală unele nereguli de neimaginat. Cea mai mare parte a firmelor ofereau muncitorilor români şi bulgari condiţii inumane de muncă. Muncitorii erau obligaţi să muncească peste zece ore pe zi, fiind plătiţi cu sume cuprinse între 3 şi 8 euro pe oră. Contractele lor de munca, încheiate cu intermediari din ţările de baştină care îi trimiteau în Germania, erau destul de dubioase din punct de vedere al legislaţiei muncii germane. Nu primeau nici asistenţă medicală, când se impunea acest lucru. Câteodată nu li se permitea să-şi părăsească locurile de muncă pentru a merge la un control medical, chiar dacă sufereau un accident la serviciu. Medicii şi cabinetele medicale din zonă refuzau să acorde asistenţă medicală acestor oameni, pentru că asigurările lor medicale făcute în ţările de baştina nu acopereau cheltuielile din Germania, nota, recent, Deutsche Welle.
Explicaţii foto:
1- Gălăţeanul care susţine că a fost bătut de Marian Cocîlea
2- Condiţiile în care locuiau muncitorii în apartamentul din Halle
3- Saltelele aşezate direct pe podea
4- Faţada clădirii la care au muncit gălăţenii
5- Mesajul primit de Adrian Untaru cu adresa apartamentului din Halle
6- O poză în care Marian Cocîlea afirmă că se vede neîndemânarea muncitorilor gălăţeni
