Dina Ilie este o moldoveancă de peste Prut, care a lăsat în urma Basarabia natală pe când era doar o adolescentă. Atrasă în patria-mamă de perspective care, cel puţin la acel moment nu erau posibile în ţara natală, tânăra care acum are 27 de ani a ajuns să nu regrete nicio zi din cei 12 ani petrecuţi în România. Aici a făcut şcoală, a învăţat bine limba română, urmând visul mamei sale, şi şi-a cunoscut iubirea vieţii, pe Cătălin, cu care formează o familie de doi ani.
- Cum şi când ai venit în România?
- Am venit în România în anul 2002, la 14 ani. Era o modă de a veni la liceu în România, nu eram singura din clasă care a făcut acest pas. Dar adevăratul motiv cred că a fost dorinţa mamei, care vedea în România un alt gen de cultură. Îi plăcea foarte mult cum suna limba română, îşi dorea la fel de mult să mă audă vorbind corect şi fluent româneşte. Aşa că acum 12 ani am fost la Iaşi, am depus un dosar cu acte la Inspectoratul Şcolar şi am bifat câteva licee. Am fost repartizată în judeţul Alba, la Câmpeni. Nu mi-a plăcut deloc acolo, plus că era atât de departe. Într-un final, am ajuns să fac primul an de liceu la Paşcani, în judeţul Iaşi.
- Ce ştiai despre România înainte să vii aici?
- Ştiam că are peisaje frumoase, munţi frumoşi, dar nu acest lucru m-a atras. Simţeam că este o altă lume, cu o gândire mai deschisă, cu oportunităţi mai multe, cu altfel de preocupări, o lume în care, cel puţin spiritual, aş putea să fiu mai bogată. Şi am intuit bine.
- De ce ai ales Galaţiul pentru a te stabili? Ce ţi-a plăcut aici?
- La început, am văzut Galaţiul doar în tranzit, între Paşcani şi Constanţa. Pur şi simplu, m-am îndrăgostit de el la prima vedere. Îmi plăcea foarte mult oraşul, nici prea mare, nici prea mic, plin de luminiţe, cu străzi late, cu blocuri-turn. Nu-mi plac oraşele prea mari, gen Bucureşti, Chişinău. Nici oraşele prea mici, în care aştepţi să treacă viaţa. Galaţiul, pentru mine, este oraşul perfect, are cam tot ceea ce am nevoie pentru a mă bucura de viaţă. Singurul lucru care nu-mi place ar fi aerul un pic mai poluat.
- Cum este un mariaj mixt, între un român şi o basarabeancă?
- Este o căsnicie frumoasă. Diferenţa de naţionalitate nu ştiu dacă o simţim prea mult în relaţie şi, chiar dacă se simte uneori, nu ne face decât bine. Adevăratul mixt vor fi copiii.
- Îţi doreşti să rămâi şi să ai o carieră aici?
- Da, chiar îmi doresc să rămân la Galaţi, cel puţin aşa ne-am propus. Astfel, e oarecum natural să am şi o carieră aici. Momentan, muncesc la un cabinet de protezare auditivă, chiar dacă mi-am făcut studiile la Facultatea de Drept. Este un domeniu frumos, cu multe noutăţi, cu pacienţi, de obicei cu ceva ani de viaţă, cu care interacţionez cu mare drag, pe care îi văd plecând cu o altă sclipire în ochi. Este frumos!
- Crezi că România îţi oferă condiţiile necesare pentru a te realiza ca om?
- Tind să cred că România oferă condiţii, important este să ştii ce vrei şi să lupţi pentru asta. Într-adevăr, este încă multă birocraţie, se simt încă rămăşiţele comuniste, dar, în ciuda acestui fapt, în România am obţinut cam tot ce mi-am dorit. Am avut parte de studii, fără prea mari cheltuieli, de un loc în cămin, în condiţii destul de bune, pe care nu prea le găseşti în Republica Moldova. A fost o bază, un început, pe care România mi l-a oferit! Dumnezeu iţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă, vorba aia!
- Familia ta a rămas în Republica Moldova? Cât de des reuşeşti să o vezi?
- Da, familia mea a rămas acolo. Sunt foarte ataşată de familie, motiv pentru care nu pot sta mai mult de o lună departe de ea. Merg destul de des acasă, mai ales că sunt doar 120 de km. Încă un avantaj al Galaţiului a fost faptul că este aproape de "acasă".
- Mâncarea româneasca ţi se pare mult diferită de cea de acasă? Cum împaci cele două bucătării?
- Nu pot să zic că e diferenţă foarte mare. Sunt feluri de mâncare pe care le-am descoperit aici şi mi-au plăcut, sunt şi feluri care mi s-au părut ciudate. Îmi place mult ciorba de burtă. O alternativă a acesteia, pentru că soţului nu-i place cea de burtă, este ciorba rădăuţeană, pe care o gătesc cu drag. Sau mai e ciorba de fasole în pâine. Un lucru cu care a trebuit să mă obişnuiesc a fost să fac sarmale sau ardei umpluţi cu carne tocată. La mine acasă le făceam cu carnea tăiată cubuleţe mici, au alt gust. Ciudat mi s-a părut rasolul, eu l-am botezat „supa leneşilor”!
- Crezi că basarabenii sunt mai patrioţi decât românii?
- Patrioţi le-aş spuine tinerilor care au fost plecaţi pe-afară, şi-au extins viziunea asupra unor lucruri şi s-au întors în Moldova pentru a le aplica, în speranţa unei vieţi mai bune, pentru ţară, nu doar pentru ei. Dar, din păcate, aceştia sunt puţini. Iar dacă privesc un pic mai la general lucrurile, într-adevăr, tind să cred că moldovenii îşi iubesc ţara mai mult decât românii. De ce? Pentru ospitalitate, pentru că toate se fac mai cu suflet, mai cu drag. Românii tind să aprecieze frumuseţea lumii occidentale şi astfel uită să se bucure de a lor, chiar dacă au destule motive să o facă.
Carte de vizită
Data şi locul naşterii: 25 decembrie 1987, Chişinău
Studii: Facultatea de Drept, Universitatea "Dunărea de Jos"
Ocupaţie: economist - Sonorom
