Campania VL "Comori de patrimoniu"/ Singura mănăstire din Galaţi care a găzduit UN SFÂNT

Campania VL "Comori de patrimoniu"/ Singura mănăstire din Galaţi care a găzduit UN SFÂNT
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Fostă mănăstire şi catedrală „Sf. Nicolae” e „îmbrăcată” în blocuri!


Monument de for public, minunata alcătuire cu aspect bizantin de pe str. Ion Creanga, nr. 15, biserica cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae se găseşte pe Lista monumentelor istorice şi, în ciuda dimensiunilor mari – chiar a funcţionat ca primă catedrală episcopală, până la construirea actualei catedrale! – pare copleşită de blocurile nu foarte înalte, construite după război în partea veche a oraşului, cea distrusă de nemţi în retragere. O primă biserică cu acest hram a fost ridicată pe acest loc în anul 1776 (an care a rămas marcat până azi în fundaţiile şi pardoseala actualei biserici), în timpul domnitorului Mihail Racoviţă. Însă construcţia, ca şi restul oraşului, a fost distrusă complet în 1821, când, la atacul Eteriei asupra administraţiei turceşti din oraş, urmat de intervenţia artileriei navale şi a armatei Imperiului Otoman, Galaţiul a fost ars şi dărâmat în întregime. Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi menţionează: „Construcţia bisericii actuale a început în 1839, prin contribuţia enoriaşilor gălăţeni şi ofranda de 200 galbeni a lui Constantie, arhiepiscopul Sinaiului, unde Biserica "Sfântul Nicolae" era închinată” mănăstirii "Sfânta Ecaterina". Sfinţirea noii biserici s-a făcut în 1845.

Catedrală "de tranziţie"

După ce sediul Episcopiei "Dunării de Jos" s-a mutat de la Ismailul hrăpit de ruşi, la Galaţi (atunci a ajuns aici cărturarul şi primul istoric al judeţului, teologul şi ziaristul Moise Pacu), din 1877 până în 1903, aici a funcţionat Biserica Episcopiei "Dunării de Jos". Un cutremur avea s-o degradeze puternic în 1903, iar în 1905 era deja gata actuala catedrală, mai măreaţă, proiectată de Ion Mincu. Din nota Direcţiei de Cultură reţinem că „Pictura a fost refăcută după 1980 în culori stridente” şi că „la exterior, biserica prezintă câteva elemente decorative greceşti: coloane dorice adosate, frontoane triunghiulare şi denticuli. Biserica de la 1776 a fost mai mică şi a avut plan trilobat." Fundaţia este din bolovani de râu, zidăria de cărămidă, şarpanta din lemn şi învelitoarea din tablă de cupru. Foarte important: câteva dintre icoanele bisericii provin de la bisericile demolate: Sfântul Gheorghe şi Sfânta Vineri. Biserica s-a renovat în 1940 (turla), 1982-1984 (consolidare cu o reţea de stâlpi şi centuri din beton) şi 1990 (învelitoare din tablă). Tot aici a fost hirotonit, în 1990, IPS Arhiepiscop Casian, în treapta de arhiereu.

Istoricul Păltănea scria în „Istoria oraşului Galaţi”: „În grelele condiţii financiare prin care trecea ţara în anii de după Războiul de Independenţă, nu existau fonduri pentru înălţarea unei catedrale la Galaţi, deşi necesitatea ei a fost „simţită încă de atunci, pentru a eterniza eroismul soldaţilor români din Războiul pentru Independenţă. Până la realizarea acestui deziderat, toate serviciile bisericeşti s-au săvârşit, cu unele întreruperi, la Biserica Sf. Nicolae. La 31 august 1903, în urma unui cutremur, această biserică a devenit de nefolosit şi de aceea episcopul Pimen i-a cerut, la 22 septembrie, preşedintelui Consiliului de Miniştri (premierului, n.n.), D. A. Sturdza, să acorde fondurile necesare pentru construirea Catedralei.”

Poleită cu aur

Ca mănăstire, „Sf. Nicolae” avea desigur mici unităţi de producţie şi reparaţii (probabil fierărie, pielărie, tâmplărie etc.), de găzduire (han), mică agricultură. „Pictarea şi poleirea cu aur a bisericilor era făcută de zugravi. Patriarhul Atanasie Patelarie, găzduit de Vasile Lupu la mănăstirea Sf. Nicolae din Galaţi, cere ţarului Rusiei, Alexei Mihailovici, la 12 decembrie 1653 (cu un an înaintea morţii, n.red.), 3.000 de foi de aur „pentru zugrăvirea păreţilor acei biserici”, scria, în istoria sa, Paul Păltănea. Şi: „Cu altă ocazie, Atanasie cerea, tot pentru biserica Sf. Nicolae, 50 de ruble cu care să plătească zugravii tocmiţi să-i picteze mai multe icoane”. Patriarhul a stat mai întâi la mănăstirea Sf. Dumitru, dar „o neînţelegere” cu domnitorul îl aduce la Sf. Nicolae. În 1739, domnitorul Grigorie al II‑lea Ghica părăsea Iaşiul, la intrarea trupelor ţariste în Moldova, şi a stat o vreme la Sf. Nicolae, dar din pricina ciumei din oraş, s-a mutat mai la margine, la mănăstirea Mavramol, mai scrie Păltănea.

Patelarie Sfântul exilat la Galaţi

Este foarte important că un patriarh al Constantinopolului să trăiască aici, fie şi alungat! Născut în 1560, Atanasie Patelarie a fost însă doar 40 de zile patriarh, în 1634, când a încercat să răscumpere odoare sfinte de la misiţi turci. Site-ul www.crestinortodox.ro consemnează: „Din pricina datoriilor, turcii l-au aruncat în temniţă pe Sfântul Atanasie. În cele din urmă, sfântul a luat drumul pribegiei, a călătorit în Italia şi a dorit să ceară ajutor papei de la Roma”, care i-a cerut însă să-şi schimbe credinţa! S-a refugiat la Galaţi, scriind ţarului: „Cumplite şi nesuferite nenorociri ne silesc să umblam din ţară în ţară, ca să găsim ajutor şi odihnă la bătrâneţe. Nu pot să-mi aflu odihna, din pricina nesuferitelor datorii şi sufăr multe strâmbătaţi, nenorociri şi prigoniri, ba chiar şedere la închisoare (era nonagenar!, n.red.), care mă ameninţă cu moartea. Nemaifiind în stare să sufăr, am pribegit cu mare nădejde la binecredinciosul şi de Dumnezeu păzitul domn al Moldovei".

Sfântul Atanasie Patelarie este prăznuit pe 2 mai. Moaştele sale se află în Ucraina, iar o părticică din oasele sfinte se află şi în fosta mănăstire care l-a găzduit.

Citit 3192 ori Ultima modificare Vineri, 12 Septembrie 2014 16:31

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.