Armata ca MOŞTENIRE de familie, de la bunici către nepoţi (FOTO)

Armata ca MOŞTENIRE de familie, de la bunici către nepoţi (FOTO)
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

* Pentru Florin Agavriloaei, armata s-a transmis parcă genetic, din generaţie în generaţie


Florin Agavriloaei, un botoşănean în vârstă de 47 ani, care din anul 2005 locuieşte în Galaţi, ocupă funcţia de locţiitor al comandantului Batalionului 300 Infanterie Mecanizată „Sfântul Andrei” şi se mândreşte că provine dintr-o familie în care meseria de militar s-a transmis din generaţie în generaţie.

În copilărie, milităria se respira odată cu aerul

„Am crescut într-o familie de militari, în care regimul de viaţă, totul se învârtea în jurul sistemului militar, inclusiv grupul de prieteni. Automat, tot universul copilăriei mele s-a învârtit în jurul armatei şi normal că am avut ca primă opţiune liceul militar”, ne-a spus Florin, la începutul interviului.

Tatăl său a fost ofiţer cu 38 de ani de carieră, ambii bunici au fost militari, iar fratele său este subofiţer la Botoşani.

Drumul lui Florin sub arme a început în 1982, când a susţinut examenul la Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” de la Breaza, unde a învăţat timp de patru ani. Apoi a urmat, timp de trei ani, cursurile Şcolii de Ofiţeri „Nicolae Bălcescu” din Sibiu. În 1989, a primit gradul de locotenent şi a fost repartizat în localitatea Negoieşti, de lângă Ploieşti. Pe parcursul timpului, el a mai lucrat la Câmpulung Moldovenesc, Suceava şi Botoşani.

„Tata a trăit nişte vremuri, eu am prins alte timpuri”

În momentul în care Florin Agavriloaei a intrat în sistemul militar, tatăl lui era deja colonel cu multă experienţă, lucru care l-a determinat să-i dea sfaturi bobocului. „Îmi vorbea mereu despre disciplină, punctualitate, onoare, reperele în care trebuie să se încadreze orice militar şi nici nu putem trăi fără aceste valori. Nu pot să spun că l-am avut model de viaţă pe tatăl meu, pentru că viaţa este dinamică. Tata a trăit unele vremuri, eu am trăit şi trăiesc alte timpuri. Să nu uităm că 1989 a fost un an al schimbărilor fundamentale în Armata Română. Eu mi-am format propriul stil de muncă şi propriul mod de a vedea lucrurile”, povesteşte militarul.

În focurile Revoluţiei, imediat după şcoală

Ca orice început în cariera profesională, şi cel al lui Florin a fost unul dificil, dar şi plin de provocări. „În 1989, când am ajuns la gradul de locotenent, am avut doar trei luni de acomodare cu meseria de militar, pentru că am intrat în pâine imediat. A venit Revoluţia, la care am participat activ, în Bucureşti, cu plutonul de infanterie pe care-l comandam atunci. Am avut schimburi de focuri la televiziune, la Otopeni, Sala Palatului, Gara de Nord. După ani de zile, mi-am dat seama că eram foarte bine pregătit pentru ceea ce s-a întâmplat, adică eram în măsură să-mi conduc oamenii fără niciun fel de problemă”, îşi aminteşte locotenent-colonelul Agavriloaei.

Cinci misiuni în Afganistan

La cei 32 de ani de armată se adaugă şi cinci misiuni în zonele de conflict precum Kandahar şi Zabul. Florin ne-a povestit că timp de şase luni, cât era plecat de-acasă, trăia într-un stres continuu, ştiind că, în orice moment, se poate întâmpla ceva. „În aceste misiuni, am avut parte de tot ce poate oferi Afganistanul din punct de vedere militar, adică toate tipurile de acţiuni: de la ambuscade, atacuri cu dispozitive explozive improvizate, rachete, schimburi de focuri. În acelaşi timp am avut ocazia să cunosc un alt tip de cultură, am întâlnit localnici cu care pot să spun că am legat prietenii. Au fost însă şi situaţii în care amiciţia era falsă. De exemplu, ziua, unii afgani îţi vorbeau frumos, iar seara tot ei erau cei care trăgeau cu arma asupra ta”, susţine Florin.

Tradiţia familiei se opreşte aici

Florin este căsătorit cu Eliza, învăţătoare la Şcoala Nr. 28. Împreună o au pe Ana Maria, în vârstă de 25 de ani, care lucrează ca manager de contracte la un trust de presă din Marea Britanie, şi pe Mihai Bogdan, de 22 ani, student la Arhitectură Navală, la Galaţi. Şi el a cochetat cu ideea de a lucra în sistemul militar, dar pentru că nu a făcut liceul de profil nu a reuşit să intre la Academia Militară.

„Mi-ar fi plăcut să lucreze şi el în armată, ar fi fost frumos să ducem tradiţia militară mai departe, dar aceasta nu este prioritatea familiei mele, ci să-i văd pe toţi realizaţi şi mulţumiţi cu ceea ce au făcut în viaţă”, spune Florin.

În ciuda faptului că au locuit în multe zone din ţară, din pricina profesiei, el susţine că se bucură din plin că are o familie întelegătoare. „Am avut noroc că atât soţia, cât şi copiii sunt firi foarte sociabile şi adaptabile. Desigur, au fost şi momente importante când eu am lipsit de acasă: când copiii s-au îmbolnăvit ori când au avut examene grele de susţinut. Dar întotdeauna am păstrat legătura cu ei şi le eram alături psihic, dacă fizic nu se putea”, ne-a mai spus Florin Agavriloaei.

Citit 3626 ori Ultima modificare Vineri, 12 Septembrie 2014 16:47

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.