Ziua Sf. Andrei marchează începutul iernii, fiind cunoscută în calendarul popular sub denumirea de Sântandrei Cap-de-Iarnă. Ajunul Sf. Andrei este momentul în care, după credinţele populare, se pogoară pe pământ sfinţii patroni ai lupilor, Petru şi Andrei, şi se dezlănţuie forţele malefice reprezentate de strigoi şi lupi.
Această noapte este una marcată puternic de sacru, astfel explicându-se manifestările specifice sărbătorii: coborârea spiritelor morţilor precum şi luptele nocturne ale strigoilor, care fură mana laptelui şi a câmpului.
Remediile cele mai eficiente pentru a contracara acţiunea acestor spirite neliniştite erau considerate sarea, macul, cânepa şi usturoiul.
Păzitul usturoiului
În noaptea de 29 noiembrie se organiza "păzitul usturoiului", o noapte de veghe în care tinerii petreceau şi mâncau, având în centrul mesei câteva căpăţâni de usturoi înconjurate de tămâie şi resturi de la lumânările de Paşti, aprinse. Puse într-o covată, erau păzite de o femeie bătrână, ca să nu fie furate de strigoi. Dimineaţa, pe lumina zilei, tinerii ieşeau în curtea casei, unde usturoiul era jucat în mijlocul horei, apoi era împărţit între participanţi. Usturoiul privegheat, uneori dus la biserică şi sfinţit, se păstra la icoană, fiind folosit peste an în farmecele de dragoste şi ca leac pentru vindecarea bolilor.
Aflarea ursitului
Fetele care voiau să îşi vadă ursitul preparau în noaptea de Sf. Andrei "turta de Indrei", din apă, făină şi sare în cantităţi egale, măsurate cu o coajă de nucă. Fetele mâncau acest aliment, urmând să îl vadă în vis pe viitorul soţ venind să le ofere apă.
Dat fiind caracterul sacru din noaptea de Sf. Andrei, acest moment era propice pentru actele de divinaţie la care recurgeau fetele de măritat pentru a afla cum le va fi norocul în anul următor şi dacă se vor mărita curând. Ele făceau un colac din aluat dospit în mijlocul căruia puneau un căţel de usturoi. Colacul astfel preparat era lăsat timp de o săptămână la loc călduros. Dacă usturoiul încolţea, fata avea noroc.
O altă metodă era cea în care se măsurau nouă ceşcuţe de apă într-o strachină care se punea la icoană. A doua zi se verifica nivelul apei: dacă era mai multă, măcar cu o picătură, fata respectivă era norocoasă.
O altă tradiţie spunea că fetele nemăritate care mergeau la fântână cu o lumânare şi o coborau aprinsă până la nivelul apei, îşi vor vedea ursitul în imaginea care se forma pe suprafaţa apei. Sau fetele îşi puneau busuioc sub pernă, pentru a-şi visa ursitul.
Credințe şi superstiții
Cu o zi înainte de Sfântul Andrei, gospodinele trebuie să pregătească multe bucate cu usturoi, ca să alunge ghinionul şi să ungă uşile şi ferestrele cu usturoi. Oalele şi cănile trebuie întoarse cu gura în jos şi firimituri de pâine se întind afară pentru ca strigoii să nu caute mâncare în cămări.
În această zi nu se lucrează pentru ca oamenilor să le meargă bine tot anul. Se spune că cine munceşte în această zi e chinuit de strigoi şi are vise urâte sau îi omoară dracul copiii. Tot în această zi nu se coase, ca să nu strice gândacii recolta viitoare.
Semne bune anul are
De Sf. Andrei se pune grâu la încolţit şi fiecare membru al familiei trebuie să îşi semene propriul grâu. De Anul Nou se interpreteaza norocul şi sănătatea ce-i va fi hărăzită fiecăruia în anul ce va urma, în funcţie de înălţimea şi grosimea firelor de grâu.
Conform unei alte tradiţii, în podul casei sunt urcate 12 cepe sănătoase, care sunt lăsate până în seara de Crăciun. Fiecărei cepe îi este atribuit numele unei luni. Cepele care s-au stricat indică luni ploioase sau cu grindină, iar cele care au încolţit - luni favorabile recoltei.
