Generaţia ascunsă şi sexul

Generaţia ascunsă şi sexul
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* „…discut cu părinţii despre ce fac, despre anturaj. DAR NU DAU DETALII” (elevă de clasa a VII-a) * „Pe stradă? Da, mă tem” (adolescentă, 13 ani) *

După ce Galaţiul a luat foc aflând despre cele două copile de 13 ani, batjocorite acum două săptămâni de către trei indivizi care le-au luat pe sus din curtea şcolii, reacţiile nu au întârziat să apară.

Credeţi că toţi cititorii care şi-au făcut publice opiniile s-au grăbit să îi condamne fără echivoc pe monştrii care violaseră două fetiţe? Nici gând! Nu puţine au fost vocile care le-au învinovăţit pe fetele noii generaţii că se îmbracă provocator, că au încă de mici corp de femeie şi atitudine de damă seducătoare.

Deghizate în oameni mari, câteva dintre copilele generaţiei ascunse au vorbit cu „Viaţa liberă” despre provocări sexuale, anturaj, haine, părinţi, comunicare şi presiuni.

Există DIN SENIN?

„Ştiţi, noi suntem altfel decât generaţia dumneavoastră”, îmi spune una dintre elevele de 13-14 ani cu care discut pe marginea subiectului. Nu vreau să anticipez ce vrea să-mi comunice. Şi copilul cu chip de studentă de anul I detaliază: „Noi arătăm într-adevăr matur, la numai 13 ani. Noi ne-am dezvoltat mai mult şi mai repede”.

Corect, a învăţat bine lecţia, probabil de la mamă. „Şi cadrul social contează – noi suntem copii, dar nimeni de aici nu gândeşte ca un copil. Avem 13-14 ani şi ne gândim că, ah, avem un prieten, ah, ce facem?! Sunt lucrurile pe care sigur părinţii sau bunicii noştri nu le discutau, nu le gândeau”.

Cât despre sex, viol şi răpiri, fetele punctează ferm: „Foarte rar se întâmplă aşa ceva DIN SENIN”. Vă gândiţi că sunt copii şi nu ştiu ce vorbesc? Probabil aveţi şi dumneavoastră peste 30 de ani, iar când aveaţi 13 credeaţi că berzele au ca principală ocupaţie livrarea bebeluşilor.

Actualii preadolescenţi au alte dileme: „Eu port mereu briceag la mine”, mă anunţă o elevă alcătuită din tuşe manga (stil vestimentar inspirat din desenele animate japoneze - n.r.). Dacă ştie să îl folosească? „Mmmm” (redevine copil): „Nu m-am gândit niciodată la asta”, chicoteşte ea.

Sub scutul uniformei

„Cred că ele, fetele care au fost violate, aveau deja probleme cu ei. Cu tipii aceia. Nu cred că au venit trei indivizi şi au zis, mă, ce să facem noi azi? Hai să luăm nişte fete, să ne distrăm cu ele. Depinde mult de anturajul lor, depinde cum se comportau fetele acelea. Nu văd cum să se întâmple aşa ceva dintr-o dată”.

„Sau… poate se întâmplă, dar foarte rar! Cum oare? Se trezeşte cineva într-o dimineaţă şi zice: azi am să violez?! Eu nu sunt genul care vrea să iasă în evidenţă, să mă îmbrac într-un mod sexual, aşa că nu aş atrage atenţia cuiva. Mie poate nu mi s-ar putea întâmpla…”.

Colega ei, tot de 13 ani, tot clasa a VII-a, o întrerupe: „Unele fete se îmbracă provocator, ca să atragă atenţia băieţilor de vârsta lor, dar impresionează pe cine nu trebuie!”.

Prima fată revine: „Copiii de clasele V-VIII vor să se distreze, nu să caute ceva serios. Şi aşa începe… Mai ales dacă nu au uniformă, dacă erau genul ăsta!”. 

„M-au claxonat maşinile. Mi-e frică”

Copilele se feresc să fie drastice în judecăţi. Au propriile lor experienţe, pe care le tratează cu o discreţie demnă de un adult bine crescut. „Ce înţeleg fetele de vârsta voastră când aud de sex? De viol?”. „Păi, nu înţeleg toate. Noi suntem copii, în fond! Dar cred că la noi în şcoală se înţeleg lucrurile astea. Dar sunt locuri, la şcolile mai mici, unde fetele se aruncă cu capul înainte”.

„M-am îmbrăcat… cum îmi place mie, şi m-au claxonat maşinile. Mi-e frică! Sunt anumite cartiere în care mi-e frică să mă duc seara. Am fost ameninţată că vin indivizi cu maşinile, să ne violeze, în Port. Au existat ameninţări de la persoane din afara şcolii, care au legături cu elevi mai mari sau mai mici”, spun elevele. 

Anturaj

Comunicarea în familie: „Părinţii care sunt divorţaţi nu prea dau atenţie copiilor”, îmi trânteşte din senin una dintre puştoaice. Fata încetează să mai zâmbească, nu se mai aranjează relaxată pe scaun. Rămâne visătoare. „Avem grijă cu cine vorbim”, zic ele când le întreb despre felul în care se feresc să intre în încurcături.

„Am avut prieteni în anturajul meu, din păcate, au fost şi persoane… dubioase cu care am avut relaţii – nu neapărat RELAŢII! – dar am încercat să le îndepărtez!”.

„Cine vrea, te poate lua din curtea şcolii. De oriunde. Şi pe mine m-a luat, ştii!”, se întoarce fata către prietena ei. Copila aprobă firesc: „Da, şi nu s-a întâmplat nimic”. „Nu m-a violat”, precizează prima fată, „dar am zis că nu vreau să merg, am zis nu, şi m-a luat! Că dacă vrea să te ia, te ia de oriunde”.

Nu au gardian? „Ba da”, râd copiii. „Nu ne putem împotrivi, suntem copii, iar legea chiar dacă e, nu se aplică”.

„…îi spun mamei ce e mai important”

„Băieţi abuzaţi? Da, cunosc un băiat care a fost violat. Ei, lor nu li se prea întâmplă”. „Da?? Un băiat violat?”. Fetele chicotesc, apoi redevin serioase: „Trebuie să încerce, fetele, să nu atragă atenţia”. „Am fost abordată pe stradă de anumiţi indivizi, dar nu i-am băgat în seamă şi lucrurile s-au oprit acolo”. 

„E bine să îţi ştie părinţii anturajul. Eu am în grup persoane de 17 ani, dar cu ele mă simt apărată, am încredere în ei. Eu le spun cam 90 la sută din ce fac!”. „Apropo de părinţi – eu îi spun mamei ce e mai important, dar nu îi spun detaliile”, îmi spune - prin breton - una dintre fete. Cea mai comunicativă dintre ele îmi repetă sfatul ei pentru fetele de o vârstă cu ea: „Discuţia cu părinţii. Trebuie să o ai. Vorbeşte cu părinţii. Contează enorm”.

Vârsta lui „nici fată, nici femeie”

Haotic, nu? Generaţia ascunsă nu are timp de introducere, cuprins şi încheiere. Pentru micuţele fete deghizate în tinere de 18-20 de ani comunicarea se realizează în stil mes – au teme, certuri cu iubiţii şi obligaţia să pară copii bine crescuţi. Sexul? Îl vorbesc doar dacă apare vreo noutate, altfel subiectul este fumat.

Fetiţele cu care am discutat nu şi-au dat aere şi nu au încercat să pară cool. Le-am surprins însă tăcând brusc, la intrarea unui străin în cameră, în timpul discuţiei. Aveau lucruri de spus care ştiu că nu convin adulţilor.

Copii? Da, poate, pentru cine nu le dă atenţie. Adulţi? În nici un caz, chit că v-aţi uitat bine la ele.

Citit 2643 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.