În timp ce părinţii celor mai mulţi copii din ziua de astăzi nu ştiu cum să-i determine să lase televizorul şi să mai citească, mama Mariei Cristina Ionescu (clasa a VI-a la CNVA) face eforturi să-i ia cărţile din mână şi s-o convingă să facă şi altceva.
„Mă bucur nespus că citeşte şi scrie, dar mă şi sperie uneori. Prea mult. O chem să mai vadă o emisiune TV, o trimit să-şi mai întâlnească prietenele. Mă cert aproape în fiecare seară să lase cărţile din mână şi să doarmă. Ar citi şi ar scrie non-stop”, ne dezvăluie Ramona Oţelea, mama fetei care a obţinut într-un singur an o mulţime de premii la concursuri de limba română, dar şi la alte discipline. Cea mai serioasă distincţie este menţiunea pe care a primit-o la faza naţională a olimpiadei de limba şi literatura română care s-a desfăşurat la Iaşi.
Are în mână un teanc de diplome de pe care citesc: Concursul Naţional de Excelenţă „M. Eminescu” - premiul al II-lea, Concursul Naţional de Ortografie - premiul al II-lea, Premiul de excelenţă pentru interpretarea unui text literar la prima vedere, Concursul Interdisciplinar „Plus-minus poezie” - premiul al III-lea, Concursul de matematică „Jose Marti” - premiul al II-lea, Concursul „Cangurul lingvistic” (engleză) - premiul al II-lea pe ţară.
„Nu plec nicăieri fără creion şi caiet”
Fire sensibilă şi timidă, Maria îmi destăinuieşte că ar scrie toată ziua, dacă ar fi după ea. Primele „producţii” le-a realizat prin clasa a II-a, când alături de prietenele sale încerca să continue volumele cu Harry Potter. Subiecte originale a început să abordeze însă de anul trecut, menţinându-se în aceeaşi sferă a literaturii fantastice.
„Nu plec nicăieri fără creion şi caiet. Aş putea pleca în excursie fără întreg bagajul, nu şi fără aceste două lucruri”, îmi spune tânăra atinsă de „boala” scrisului.
Mama sa îşi doreşte foarte mult s-o ajute să-şi scoată o carte de nuvele fantastice pentru adolescenţi, aşa ca să-şi vadă copilul produsul muncii lui fără odihnă.
Doamnei diriginte, cu dragoste
Atât mama, cât şi fiica susţin că poate nu ar fi fost vorba de atâtea rezultate bune la concursuri, într-un singur an, dacă nu ar fi fost susţinerea profesoarei şi dirigintei Maria Brăilescu: „Nu numai că e un profesor excelent la clasă, dar a fost cu ea la toate concursurile de limbă şi literatură română. Chiar şi la Timişoara, a mers 14 ore dus şi 14 întors, numai să fie cu Maria şi s-o încurajeze. Aşa profesori, mai rar”, mărturiseşte mama fetei.
La toată discuţia, Maria mai mult m-a spionat discret de după ochelarii pe care-i poartă, cu un zâmbet timid afişat drept paravan. Probabil încerca să mă aşeze în tiparele vreunui personaj dintr-o nouă creaţie de-a sa.
După cum îi sticlesc ochişorii când aude de cărţi şi literatură, e clar că nu se va vindeca de boala scrisului nici după ce va fi consumat câteva tone de hârtie şi câteva butoaie bune de cerneală, pastă sau tonner.
În fotografie, Maria Cristina Ionescu şi un teanc de diplome
