* Casa este construită în stil neoromânesc * Primul proprietar a fost unul dintre primarii oraşului
Galaţiul începutului de secol XX trăia din plin perioada de "Belle Époque" caracteristică întregii Europe. Pacea prelungită din ultimele decenii, împroprietărirea ţăranilor după Războiul de Independenţă şi noile descoperiri ştiinţifice şi tehnologice conduceau la o atmosferă aproape generală de optimism şi calm. Galaţiul era atunci al treilea oraş din Regat, după Bucureşti şi Iaşi. În vreme ce graniţele oraşului deveneau tot mai încăpătoare, centrul căpăta o cu totul altă înfăţişare. Zeci de case impozante au fost ridicate atunci pe principalele străzi şi bulevarde. "Întregul oraş era o expresie a concepţiei de viaţă şi a modei epocii", spune Marius Mitrof, consilier al Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Galaţi.
Arhitectură europeană şi tradiţie românească
Unul dintre martorii tăcuţi ai Epocii de Aur a Galaţiului de dinaintea Primului Război Mondial este clădirea de pe strada Nicolae Bălcescu nr. 80. Casa a fost construită în primii ani ai secolului XX, pe strada Mavromol (denumirea antebelică a actualei străzi Bălcescu - n.r.) nr. 98.
"Oraşul trăia în acea epocă manifestarea inerţiei sociale şi economice a situaţiei favorabile din deceniile precedente. Programele de arhitectură europeană împletite cu tradiţia românească în domeniu au permis realizarea unor clădiri impozante, cu pondere în peisajul urban. Clădirea de pe strada Bălcescu nr. 80 a aparţinut în acea perioadă doctorului Nicolae Alexandrescu, după cum figurează într-un dosar de la Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale, datând din anul 1929", explică Marius Mitrof.
Stil neoromânesc la mal de Dunăre
Tot doctorul Nicolae Alexandrescu a comandat şi gardul de fier forjat, pe acesta putând fi încă văzută iniţiala "A", probabil provenind de la numele Alexandrescu. "Stilul arhitectonic este neoromânesc. Un element distinctiv al acestui stil este acoperişul îmbrăcat în ţiglă. Şi armonia faţadelor, chiar dacă acestea au suferit modificări masive, trimite cu gândul la stilul neoromânesc", adaugă Marius Mitrof.
Pe partea nord-vestică, vizibil din stradă, există un donjon care aminteşte de castelele din perioada medievală. Pe lângă faptul că înfrumuseţează clădirea, foişorul măreşte şi spaţiul din interior.
Coloane de susţinere sculptate
Intrarea în clădire se face pe o uşă din lemn, terminată în partea de sus printr-o boltă. În interior, în partea dreapta, se găseşte o scară monumentală care duce spre etaj. Scara este susţinută de coloane din lemn sculptate tot cu motive neoromâneşti. Din 2001, clădirea a intrat în proprietatea Direcţiei Judeţene de Statistică Galaţi, iar în 2004 a fost renovată.
Stilul neoromânesc este considerat unul dintre cele mai originale şi mai frumoase ordine arhitecturale care au apărut în Europa, în perioada victoriană târzie. Stilul este un amestec reuşit de elemente răsăritene bizantine şi motive arhitecturale şi etnografice ţărăneşti locale, precum şi de anumite modele de artă otomană şi chiar teme de renaştere italiană târzie. A început să fie în vogă printre românii înstăriţi, în primii ani ai secolului al XX-lea. Curentul a ajuns la apogeu în perioada interbelică, fiind curmat brusc după venirea la guvernare a comuniştilor.
Oraşul, la 1900
La începutul secolului XX, pe actuala stradă Bălcescu trăsurile circulau pe pavaj. Tot aici existau şi linii de tramvai, pentru transportul în comun. În perioada interbelică strada a purtat numele generalului francez Henri Mathias Berthelot. Galaţiul avea în 1900 puţin peste 62.500 de locuitori., potrivit informaţiilor din volumul Istoria oraşului Galaţi de la origini până în 1918, vol. I, scris de Paul Păltănea.
Nicolae Alexandrescu, medic şi primar
Nicolae Alexandrescu a fost unul dintre cei mai renumiţi medici gălăţeni. O bună parte a carierei sale, N. Alexandrescu a fost şeful serviciului de tuberculoză din cadrul Spitalului "Elisabeta Doamna". Potrivit mărturiilor din epocă, medicul era foarte respectat printre colegi şi pacienţi, datorită simţului său clinic dezvoltat. Prin lovirea uşoară şi repetată şi ascultarea cu stetoscopul, medicul localiza exact caverna tuberculoasă sau alte părţi ale plămânilor atinse de boală. A fost membru şi mai târziu preşedinte al Crucii Roşii, filiala Galaţi. În perioada 1 aprilie - 22 iulie 1920 a fost prezident de comisie interimară, funcţie ce corespunde astăzi celei de primar. În anul 1935, ca preşedinte al Societăţii de Profilaxia Tuberculozei, cerea Primăriei oraşului Galaţi ca sediul unde funcţiona, încă din anul 1911, spitalul de tuberculoşi al „Societăţii pentru Profilaxia Tuberculozei“, din strada Beldiman, numărul 63, să treacă în proprietatea definitivă a Societăţii. În anul 1990, o stradă din Piaţa Centrală a primit numele doctorului Nicolae Alexandrescu (fosta stradă Dumitru Chicoş - n.r.).
Citeşte şi: Campania VL "Comori de patrimoniu"/ Casa Balş, o ctitorie cu simboluri masonice (FOTO)
