* Gălăţenii acuză autorităţile că încurajează lichidarea locurilor de agrement pentru oamenii cu venituri mici * Am aflat şi subterfugiul prin care zona de la malul Dunării poate deveni construibilă: cherhanale de agrement *
Mesajele primite în ultima vreme de la gălăţeni ridică o problemă interesantă: cititorii noştri au convingerea că autorităţile încurajează ilegalităţile şi sunt părtaşe la lichidarea locurilor de agrement tradiţionale ale oamenilor cu venituri modeste.
„Mă duceam la malul Dunării, după dig, de 20-30 de ori pe an. De când dă frunza şi până cade bruma este locul perfect să scapi de zgomotul şi fumul din oraş. Sunt revoltat că pe cei care ne conduc nu i-a durut sufletul să privatizeze această oază unde relaxarea nu costa nimic”, spune Mihai Constandache.
Vasile Herghelegiu este şi mai vehement: „În curând nu o să mai avem unde merge. Priza Dunării e deja numai garduri şi gărduleţe, unde poate intra numai cine e şmecher. La Gârboavele e înghesuială foarte mare deja, plus că e cu taxă. Rămăsese malul Dunării, dar văd că şi pe ăsta l-au închis. Ăştia or să vândă şi trotuarele, şi străzile. Şi pe noi or să ne vândă dacă primesc şpaga potrivită”.
Sunt doar două dintre sutele de mesaje primite. Însă credem că sunt relevante pentru starea de spirit a gălăţenilor. Este frustrat să descoperi că, după 20 de ani de teoretică democraţie, drepturile oamenilor sunt la fel de îngrădite ca înainte. De data asta nu prin decrete şi ordine de la partid (ca pe vremuri), ci prin artificii funciare şi „inginerii” imobiliare la care instituţiile statului sunt părtaşe.
Se pare că demersul nostru are un prim efect: au dispărut amatorii de a cumpăra teren în zona aflată în discuţie. Trebuie să ştiţi că cele 32,4 ha de pădure situate între Zona liberă şi complexul Zătun nu mai sunt ale familiei Alessiu. S-au operat mai multe tranzacţii între timp (rămâne să verificăm câte şi cui), iar acum un investitor încearcă să vândă pe bucăţele terenul.
Teoretic, acolo nu se poate construi nimic. Teoretic... Practic, legile oferă tot felul de portiţe (cum ar fi „construcţia de cherhanale de agrement”), aşa că nu este exclus să descoperim că malul Dunării va fi înţesat de garduri semeţe şi de vilişoare ca-n Deltă.
Desigur, noi sperăm că instituţiile statului se vor trezi măcar acum, în al 12-lea ceas şi vor anula această privatizare mai mult decât dubioasă.
