O zi de vacanţă la Fundaţia "Familia" - Copiii pentru care "acasă" este în a doua casă

O zi de vacanţă la Fundaţia "Familia" - Copiii pentru care "acasă" este în a doua casă
Evaluaţi acest articol
(5 voturi)

Săptămâna aceasta, am acceptat invitaţia Marianei Robea, directorul executiv al Fundaţiei „Familia”, şi am mers în vizită la centrul de zi pentru copii, să văd ce activităţi au într-o zi obişnuită din vacanţa de vară. Am făcut cunoştintă cu câţiva dintre ei, le-am aflat poveştile triste de viaţă şi motivele pentru care au căutat ajutor la asociaţia cu nume predestinat: „Familia”. Este locul în care vin să uite de problemele de acasă, să se joace cu jucăriile pe care nu le au şi nu le-au avut niciodată şi să socializeze. Adică să-şi trăiască cu adevărat copilăria. Am preferat să le dau nume fictive tuturor celor cu care am stat de vorbă, însă poveştile lor de viaţă sunt reale, din păcate.

Copii cu multă energie 

Când am ajuns acolo, aproximativ 25 de copii, fie mici de şase ani, fie mai mari, de 14 – 15 ani, erau aşezaţi cuminţi, în bănci, atenţi la persoanele care le vorbeau în faţa clasei. Ziua de miercuri a început pentru ei cu o lecţie educativă despre internet şi siguranţa pe site-urile de socializare. Un reprezentant de la Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane şi un comisar de la Inspectoratul Judeţean de Poliţie le-au vorbit despre pericolele care îi pândesc în lumea internetului, ce reprezintă practic o „uşă deschisă” pentru toţi cei din jur. Copiii prezenţi au aflat că este extrem de important să fie atenţi la ce poze afişează pe Facebook, ce informaţii oferă acolo şi că o persoană răufăcătoare poate afla cu uşurinţă date despre viaţa lor personală, cum ar fi unde locuiesc, la ce şcoală învaţă, ce program au zi de zi.

Minutele treceau, iar timp de jumătate de oră cei mici s-au chinuit să stea cuminţi în bănci. După terminarea seminarului, în sală a început o mare agitaţie, cu gălăgie pe măsură. Convinşi că au învăţat câteva lucruri interesante în ziua respectivă, copiii au sărit ca arşi din scaune şi s-au împărţit care încotro, spre jucăriile lor preferate. Că doar este vacanţă şi nu mai au grija temelor pentru a doua zi la şcoală.    

M-am ridicat şi eu de pe scaun, privindu-i atent. Ochii le sclipeau de fericire că pot face, în sfârşit, ceea ce vor.

La fundaţie li se mai alină suferinţa

Prima care mi-a atras atenţia a fost o copilă brunetă şi cu ochi mari, frumoşi, însă plini de tristeţe. Are doar şapte anişori. O priveam cum singurică, pe blatul unei bănci, îmbrăca cu atenţie o păpusă. Prefer să-i spun Sorina. Mă apropii de ea şi o întreb ce face (în şoaptă, să nu se sperie, având în vedere că nu mă cunoaşte). Îmi răspunde: „Mă joc cu bebeluşul acesta, mi-ar plăcea să am şi eu unul acasă. Dar acasă nu am jucărele. Aici la fundaţie vin pentru că primesc de toate, mănânc, mă joc, fac temele. Îmi place aici”. Cam atât am apucat să vorbesc cu ea, pentru că mititica a fugit să mănânce ciorbă caldă, împreună cu cele două surori mai mari, care vin şi ele la centrul de zi.

Tot în număr de trei au venit şi fraţii Ana şi Florin de 12 ani şi Narcis de nouă ani. Cuminţi, îmbinau piesele unui puzzle 3 D cu căsuţe şi maşinute. Ei consideră fundaţia „Familia” a doua casă de la începutul anului, când au rămas fără lumină electrică în locuinţa lor ce are doar o cameră, lucru care îi împiedică să-şi facă lecţiile acolo, mai ales pe timpul iernii, când se întunecă foarte repede. „Toţi trei sunt copii buni la învăţătură. În ciuda greutăţilor de acasă, învaţă bine, sunt ascultători. Din păcate, şi ei au greutăţi acasă. Mai au alţi doi fraţi, mai mici de trei ani de zile, şi doar tatăl munceşte”, ne explică Mariana Robea. „Dacă părinţii ar avea bani, ne-am dori să avem o casă mai mare, curent electric acasă şi toate rechizitele necesare la şcoală”, recunosc copiii, cu jumătate de gură, parcă ruşinaţi de situaţia lor.

Crescuţi de bunici, sau doar de un părinte

Încercând să mai cunosc câţiva copii, Mariana Robea mi-a spus că Lucian este unul dintre preferaţii ei. Băiatul, în vârstă de 10 ani, vine la fundaţie de aproape trei ani de zile. A ajuns aici pentru că este crescut, cu greu, doar de bunică. Am aflat că părinţii l-au abandonat încă de când avea câteva luni şi îl vizitează destul de rar. A avut însă norocul să găsească ajutor, mai ales sufletesc, la fundaţia „Familia”. Cât de mult s-a schimbat din prima zi când a venit acolo şi până acum, ne explică tot Mariana: „La început a fost un copil extrem de timid. Refuza să vorbească cu cei din jur, avea momente când era şi foarte obraznic şi violent verbal şi fizic. Era mai mereu supărat şi se ducea într-un colţ şi plângea. Nu te puteai apropia de el. S-a adaptat destul de greu. Dar, uşor, uşor, s-a deschis faţă de noi. Anul acesta ne-a făcut o surpriză plăcută cu faptul că a trecut clasa cu bine şi a devenit un copil cuminte”. Ascultând cu atenţie ce spunea „doamna Mariana”, cum îi zice el, Lucian îmi spune : „La început, ceilalţi copii nu mă lăsau în pace şi mă apăram vorbindu-le urât. Dar am reuşit să ne împrietenim, ne jucăm împreună. Un prieten de-al meu face karate şi mai învăţ şi eu de la el câteva mişcări. Avem şi multe jocuri pe aici, facem şi lecţiile împreună. Îmi place să vin şi vreau să vin în fiecare zi de vacanţă”.

Din vorbă în vorbă, am cunoscut-o şi pe Roxana, o fetiţă de zece ani, veselă, zglobie şi foarte talentată, însă tot cu probleme acasă. După un divorţ dur şi învinsă de greutăţi, mama a adus-o în luna decembrie la „Familia”. Înainte să vorbesc cu ea, fetiţa desena liniştită, alături de o altă colegă. „Îmi place foarte mult grafica şi actoria. La Palatul Copiilor merg de câteva ori pe săptămână şi încerc să exersez cât pot eu de mult. Tot des vin şi aici la fundaţie, îmi place, am foarte mulţi prieteni, am timp de joacă, îmi mai fac şi temele”, îmi spune Roxana, vorbind repede şi cu zâmbetul pe buze. Are steaua ei care o veghează şi, cine ştie, poate va ajunge un artist de renume într-o zi. Graţie Fundaţiei "Familia", poate să spere. Şi noi odată cu ea.

Citit 2146 ori Ultima modificare Vineri, 03 Iulie 2015 17:40

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.