Închiderea plajei de la Turn a forţat mâna gălăţenilor să bată drumuri mai lungi până la nisip şi apă pe o vreme de foc, ce nu se mai sfârşeşte. Sunt destui gălăţeni însă care, şi nu numai în weekend, s-au decis să meargă cu maşina, cu motocicleta, majoritatea pe jos, până peste Dunăre, unde plaja s-a extins odată cu scăderea apelor şi unde au parte de nisip alb, fin… amestecat cu PET-uri şi cu alte gunoaie. Sau se bronzează pe iarba arsă, ceva mai sus, disputându-şi smocurile de iarbă cu superbii cai lăsaţi liberi la păscut. Nu sunt tonete cu îngheţată, biscuiţii şi berea pândesc doar în cutiile de tablă-magazin de la bac, singura cârciumă este la intrarea în sat şi are doar două mescioare afară. Nu sunt duşuri, dar găseşti balegă pe plajă.
Dar ceea ce este şi mai grav, deşi terenul nu este cartografiat, nu există salvamari (mă rog, salva…fluviali), nici colaci de salvare, măcar pentru salvat copii. Fiecare intră în apă, adâncă sau nu, nu ştim, pe propria răspundere, de la copii la adulţi şi adulte. Mulţi curajoşi sar în apă chiar de pe pontonul de acostare a bacului, deşi scrie peste tot că scăldatul acolo este interzis. Cât nu se întâmplă vreo nenorocirea, nimeni nu “vede”, ca să ia măsuri pentru a proteja pe scăldători, iar dacă Doamne-fereşte se va întâmpla ceva, se va interzice desigur scăldatul, nu se va organiza un serviciu cât de cât… Oraşul gălăţean şi comuna tulceană I.C. Brătianu parcă şi-au dat mâna într-un proiect periculos, provizoriu şi sărac… Pe când un parteneriat autentic şi o plajă normală, sigură, accesibilă?
