Nu ştiu dacă domnul Gheorghe Solomon are ştiinţă că poartă numele regelui înţelept, fiul lui David. Nici despre pildele lui Solomon cred că nu ştie decât din auzite.
Dar numele pare să-i fi fost predestinat. A fost toată viaţa un înţelept aparte. A pus munca pe primul plan, dar nu cea în dorul lelii, sau una care să-i asigure locuri călduţe. Nu! A fost meseriaş şi este încă, unul plătit cu bani grei şi pe vremea lui Ceauşescu şi astăzi.
Pentru că se pricepe. La el chestia cu brăţara de aur s-a dovedit a fi bijuterie curată.
Autorul de chiulase
Aţi auzit până acum de cineva care scoate bani buni din garnituri de chiulasă? Eu nici nu ştiam ce sunt alea. Plus că, la mintea românului ca mine, care ştie despre o maşină doar pe unde se deschide uşa, îmi imaginam chestiile astea cu nume complicate făcute de o fabrică anume, din cine ştie ce străinătăţuri. Că doar străzile sunt pline de maşini „de marcă”.
Ei bine, nu. În locuinţa sa de pe strada Coşbuc, într-o cameră mochetată cochet, Gheorghe Solomon împreună cu fiul său meştereşte garnituri de chiulasă pentru toate tipurile de autovehicule, ba chiar şi pentru iahturi şi mai ştie eu ce alte nebunii care lucrează cu motor.
N-am de gând să-i fac reclamă, că nu are nevoie, aşa că las deoparte faptul că m-am simţit în atelierul domniei sale ca în propria sufragerie, amănunt care pe o femeie nu o prea lasă în pace.
Spălătorie şi durere
După ce mi-a povestit ce făcea dumnealui pe vremuri, ca lacătuş montator la Menarom, „ pe vremea lui Degeratu, ce om, Dumnezeu să-l ierte!”, câţi oameni importanţi a cunoscut şi cum îl ştiau toţi ce meseriaş bun era, nea Solomon a trecut la durerile actuale.
Cu familia o duce bine, casă precum un pahar cu flori are, priceperea nu i-a luat-o nimeni şi afacerea îi merge ca unsă. Numai că locuieşte peste drum de o spălătorie auto. Şi jură cu mâna pe inimă că toată grădina îi este compromisă de spumă, că n-are linişte până la ore târzii din noapte din cauza zgomotului, că toţi vecinii vor să se mute din zonă.
O să vedeţi că nici nu-şi doreşte mare lucru. S-a lămurit că totul e anapoda în oraşul acesta, după ce a fost de nenumărate ori în audienţă la primar, la garda de mediu, la nu mai ştiu cine. Pe partea lui de stradă e zonă de locuinţe, vizavi e zonă industrială. „Dacă puteţi să înţelegeţi aşa ceva?”. E drept că nu prea pot…
Legea spune că între spălătorie şi case trebuie să fie o distanţă şi e abia a zecea parte din ea. Spălătoria poluează fonic, nimeni nu-l crede.
Toate ar putea fi înţelese, că nea Solomon e om înţelept şi cu strămoşul său în sânge, dacă patronii spălătoriei ar închide măcar uşile când fac ce fac. Că i-au ars strugurii şi trandafirii… Nu vi se pare că nu cere prea mult?
Concluzii, ioc!
Acum, cu gândul la casa frumoasă, la atelierul impecabil şi la frumuseţea de trandafiri din curte, aş putea să par şi eu subiectivă. Că mi-au plăcut. Ca şi omul, iute ca sfârlezul şi priceput la toate. Dar vă jur că uşile spălătoriei erau larg deschide când l-am vizitat pe cititorul nostru fidel, singurul personaj din România atestat RAR să confecţioneze misterioasele garnituri de chiulasă.
„Chematu-v-am, dar voi n-aţi luat aminte! Întinsu-mi-am mâna şi n-a fost cine să ia seama/ Ci aţi lepădat toate sfaturile mele şi mustrările mele nu le-aţi primit”, ar putea spune Gheorghe Solomon, citându-l pe ilustrul său omonim. Însă cine l-ar înţelege?
Aşa că meseriaşul pe care dictatura comunistă nu l-a învins, pe care criza capitalistă nu l-a atins, se împiedică în drumul său către echilibru de o nebunie citadină pe care nu o înţelege, dar pe care este încă departe de a o accepta.
