Abuzurile sunt de mai multe feluri şi nu se limitează doar la bătăi sau lovituri. Inclusiv neglijenţa (copilul nu este hrănit suficient, îngrijit, spălat sau nu i se acordă timp şi atenţie) este o formă de abuz.
Iată câteva semne care pot duce la concluzia că un copil este abuzat fizic:
- are vânătăi, zgârieturi, arsuri şi alte semne fizice de agresiune, inexplicabile sau neobişnuite;
- le are în mod repetat;
- se găsesc în locuri mai puţin fireşti pentru nişte lovituri obişnuite la copii;
- copilul nu poate da explicaţii pertinente sau credibile pentru ele;
- poartă pantaloni lungi şi bluze cu mânecă lungă inclusiv atunci când e cald (dacă o face pentru a ascunde zgârieturile, ia în calcul şi faptul că unii copii se automutilează, ceea ce sugerează un alt tip de abuz din partea adulţilor: abuzul emoţional sau neglijenţa)
- se arată speriat atunci când este momentul să meargă acasă, ori când trebuie să intre în contact cu unul din părinţi;
- devine agitat şi anxios la apropierea adulţilor;
- devine exagerat de speriat atunci când face o greşeală, când un adult îl atinge simbolic (îl trage de ureche, de exemplu) sau când un adult se înfurie pe el;
- în plus, copiii abuzaţi fizic par mereu suspicioşi, par să stea în alertă mai tot timpul.
Cum recunoşti abuzul emoţional
Acest tip de abuz poate fi atât verbal, cât şi psihologic.
- copilul poate fi (sau deveni) tăcut, rezervat, taciturn, ezitant sau mai degrabă necooperant, dificil, rece, detaşat;
- manifestă comportamente extreme: fie se arată submisiv şi pasiv din cale afară, fie pretinde, cere (de obicei atenţie), până la agresivitate chiar;
- preia roluri de părinte în raport cu alţi copii, se poartă "ca un adult", sau din contră, excesiv de infantile (spre exemplu, se leagănă adesea şi îşi suge degetul, la şase ani);
- dezvoltarea lui psihică sau emoţională pare întârziată;
- arată o lipsă de ataşament faţă de părinte.
Cum recunoşti abuzul sexual
- copilul devine vizibil furios, ostil, agresiv;
- are dificultăţi în a merge sau în a sta jos, pe scaun;
- refuză dintr-o dată să se schimbe, să se dezbrace pentru gimnastică sau pentru alte activităţi fizice comune;
- unii copii ajung să facă pipi în pat, să aibă constant coşmaruri sau dezvoltă o frică de întuneric sau o frică evidentă (incontrolabilă) faţă de părintele abuzator;
- fiind copii, nu se cenzurează sau nu sunt suficient de conştienţi că atrag atenţia prin asta, aşa că nu vor ascunde cunoştinţele sexuale sofisticate şi neadecvate pentru vârsta lor, căpătate prin abuz;
- poate dezvoltă un interes pentru probleme de sexualitate, nepotrivit şi, la fel, pe care nu se străduieşte să îl ascundă;
- poate regresa, ca şi copilul abuzat emoţional, la obiceiuri infantile (udatul patului este unul dintre ele).
Violenţa lasă urme
Violenţa asupra copiilor lasă urme adânci asupra psihicului lor pe termen lung. Psihologii atrag atenţia că atunci când sunt agresaţi şi bătuţi, copii dezvoltă efecte adverse şi afecţiuni psihice la maturitate. Aceştia vor dezvolta tendinţe depresive la maturitate, iar viaţa lor socială ar putea avea de suferit pentru că va fi greu să vorbească despre acest subiect şi se vor izola de prieteni.
“Cei care a fost supuşi unor acte agresive îşi pierd încrederea în forţele proprii şi vor avea probleme legate de imaginea şi stima de sine. Se vor simţi întotdeauna învinşi, neputincioşi în faţa greutăţilor şi incapabili să rezolve sau să facă faţă provocărilor. Există riscul ca aceştia să nu facă faţă presiunilor sociale sau ale vieţii în general şi să sfârşească prin a fi nişte învinşi şi frustraţi social”, avertizează specialiştii.
