* În ultimele două decenii, multe dintre satele gălăţene au pierdut aproape un sfert din numărul de locuitori * Mii de case sunt abandonate şi în ruină * În acelaşi timp, în satele de lângă Galaţi, numărul de locuinţe a crescut de trei-patru ori *
Ne place sau nu, satul românesc este în decădere. După ce, decenii la rând, comuniştii au încercat din răsputeri să ţină ţăranii, medicii, inginerii şi profesorii cu forţa în sate, după 1989 s-a întors roata. Toţi au fugit de la ţară la oraş, cu un fel de furie izvorâtă din frustrările vremurilor apuse.
Există sate care au rezistat acestui şoc. Ba chiar unele au sporit în populaţie. Însă există aşezări pentru care marea migraţie de după Revoluţie a marcat intrarea în moarte clinică a comunităţii.
Oraşul, moartea şi Italia au golit satele
Scăderea populaţiei rurale are două cauze: diferenţa din ce în ce mai mare între mortalitatea naturală şi natalitate (pe fondul îmbătrânirii populaţiei) şi migraţia. Migraţia are şi ea două aspecte: fie oamenii au plecat la oraş, fie au plecat din ţară, de regulă în Italia sau Spania.
Un exemplu de localitate unde populaţia a scăzut masiv în ultimii ani din cauza migraţiei este Corod. Dacă în 1974 (acum 35 de ani!) acolo vieţuiau 9.620 de oameni, la recensământul din 2002 se înregistrau numai 8.433 de locuitori, iar în 2009 s-a ajuns la doar 7.526 de suflete.
Potrivit datelor Primăriei, 1.147 dintre corodeni au plecat definitiv din ţară doar în ultimii cinci ani. Aşadar, în doar 35 de ani, fără a exista niciun cataclism, epidemie sau război, populaţia comunei s-a diminuat cu 28 la sută.
„Este o scădere comparabilă cu cea suferită de aşezare în timpul celui de-al doilea război mondial. Nu-i de ici, de colea să «dispară» atâţia oameni într-un timp destul de scurt”, spune Vasile Cârjeu, primarul de la Corod.
Dacă la Corod avem de-a face cu o scădere a populaţie, dar cu o înflorire economică (sute de case noi, firme, maşini etc.) pe baza banilor trimişi de cei plecaţi „afară”, în alte locuri lucrurile sunt mult mai dramatice.
Un astfel de exemplu este Jorăştiul, comună care perioada 1988-2009 (21 de ani) a pierdut un sfert din populaţie (24,8 la sută). Populaţia a scăzut de la 2.550 la 1.929 de locuitori, principala cauză fiind mortalitatea naturală (populaţie foarte îmbătrânită) şi natalitatea de cinci ori mai mică decât media pe ţară.
Spre deosebire de Corod, la Jorăşti investiţiile în case noi au fost ca şi inexistente. De fapt, în localitate există zeci de case în paragină, deoarece proprietariilor au murit, iar urmaşii sunt stabiliţi la oraş înainte de 1989.
O situaţie similară cu cea de la Jorăşti avem în majoritatea comunelor mici situate departe de oraş. Iată alte câteva exemple de scădere a populaţiei în ultimele două decenii: Corni - 22,8 la sută, Vârlezi - 21,9 la sută, Smulţi - 19,7 la sută, Oancea - 16,5 la sută.
Nu doar comunele mici au pierdut meciul cu natalitatea
Suprinzător, nu doar comunele mici şi izolate au pierdut populaţie. În listă regăsim şi aşezări mari, care până în urmă cu câţiva ani creşteau constant.
Spre exemplu Iveştiul. În 1992, comuna avea 9.615 locuitori, iar în 2000 ajunsese deja la 10.904, pentru ca în 2009 să scadă abrupt (pentru prima dată în istorie) la 9.773 de suflete.
La fel Lieştiul: faţă de 11.138 de locuitori (2002), acum are numai 10.957. Asemănătoare este evoluţia demografică şi la Cudalbi, Pechea şi Cosmeşti.
„Scăderea populaţiei comunei este determinată în special de migraţia în străinătate. Eu cred că acum revenim de fapt la cifrele de dinainte de perioada 1992-1996, când populaţia a crescut brusc pe fondul pensionărilor anticipate şi a mutării foarte multor oameni de la oraş în sat”, declară Iulian Boţ, primarul de la Lieşti.
Oraşul mutat la ţară
Interesant este că, pe ansamblu, populaţia rurală a judeţului Galaţi nu a scăzut semnificativ (în intervalul 2000-2009 e vorba de doar aproximativ 3.000 de persoane) pentru că există comune care au înregistrat o creştere explozivă a numărului de locuitori.
Am amintit aici în special comunele din apropiere de oraşul Galaţi: Vânători, Tuluceşti, Smârdan şi Şendreni. Dintre acestea, se detaşează net Vânătoriul, care are, faţă de 1990, o populaţie dublă. A ajuns la 4.618 locuitori, de la 2.400!
Evident, creşterea este determinată, în măsură covârşitoare de faptul că mulţi gălăţeni şi-au ridicat casă la ţară şi apoi s-au şi mutat în ea. Deosebit de interesant este că numărul de imobile de pe raza comunei a crescut de patru ori (!) în ultimii 15 ani. Şi încă mai creşte, într-un ritm accelerat.
Însă dincolo de aceste aşezări „lovite” de urbanizare (sincer, amestecul ciudat de arhitecturi nu ne place de loc), rămâne satul tradiţional, acela plin de ţărani şi nu de orăşeni retraşi la umbră, care devine cu zi ce trece (după cum vedeţi şi din fotografiile alăturate), tot mai pustiu, tot mai sărac, tot mai uitat...
Explicaţii foto:
1 - Casă părăsită la Iveşti
2 - Lieşti - aici nu mai locuieşte nimeni
3 - Umbrăreşti - cândva aici trăiau oameni...
4 - Casă abandonată la Barcea
5 - Ruină de Oancea
