Numele meu este Gabriel Ursan şi probabil o bună parte dintre dumneavoastră mă cunosc deja de pe blogul personal, la care activez încă din anul 2009. Din start vreau să vă spun că sunt apolitic şi nu am nici un gând să mă amestec în politică, mai ales că anul acesta e an electoral.
Nu de puţine ori am fost acuzat pentru declaraţia asta. Nu de puţine ori mi s-a spus că dacă noi, tinerii, nu facem nimic, la ce să ne aşteptăm de la alţii? Iar treaba asta m-a pus serios pe gânduri. Şi atunci mi-am dat seama că şi noi, tinerii, putem face ceva. Şi încă ceva foarte măreţ.
Ne putem implica. Nu neapărat în politică. Dar putem fi membri activi ai societăţii civile. Anul acesta împlinesc 30 de ani. E vârsta în jurul căreia sunt încadraţi reprezentanţii generaţiei millennials. Adică genul ăla de oameni care au provenit din familii relativ sărace, dar care s-au ţinut scai de noi ca să mergem la şcoală şi să ne facem rost de un viitor. Sună familiar până acum. Diferenţa e că generaţia millennials a prins boom-ul tehnologic. Probabil a fost un avantaj.
Oricum ar fi, la această vârstă putem spune că nu mai suntem nişte copii. Unii dintre noi avem deja copii, joburi, responsabilităţi. Iar asta ne obligă să fim responsabili faţă de societate. Şi o putem face fără să alegem un one way road precum politica. Iată şi nişte exemple.
Îmi vin în minte trei aspecte, acum, la cald:
1. Ca tineri, ne putem implica activ în informarea corectă a celor din jurul nostru. Observăm zi de zi oameni atât de manipulaţi încât ne punem ochelarii de cal şi mergem înainte crezând că aceştia nu mai au nici o şansă de reabilitare. Ba au. Implicându-ne în discuţii, cu argumente solide şi de bun simţ, putem pune pe gânduri anumiţi oameni. Obiectivul nostru ca tineri nu este să influenţăm sau să manipulăm. Atenţie, un om inteligent nu va avea niciodată păreri de neclintit. Un om inteligent va fi flexibil şi se va adapta, va purta discuţii cu calm şi bun simţ. Nu de alta, dar ştiţi vorba aia: proştii sunt foarte siguri de ceea ce ştiu ei, oamenii inteligenţi au mereu dubii. Repet, ne putem implica fără a influenţa sau manipula. Important este să facem oamenii să gândească, nu doar să-i punem pe gânduri. Cum? Vorbind cu cei din jur dacă apare ocazia. Avem acum şi tehnologia la îndemână: bloguri, reţele sociale etc.
2. Apoi, tot ca tineri, trebuie să fim conştienţi că avem acces la know-how mai bun legat de comunicarea interpersonală. Adică ar trebui să ştim să vorbim, să ştim să ascultăm, să ştim să ne punem în postura celorlalţi şi să fim empatici. Ura nu are loc într-un mediu sănătos. Pentru că ura orbeşte. Iar aparentul conflict între generaţii nu ne face deloc bine. Dacă te apuci să critici vehement un om pentru că are alte păreri sau convingeri comparativ cu ale tale, nu cumva devii şi tu unul ca el? Emoţiile şi sentimentele negative te secătuiesc de putere. Dacă tu ai timp să urăşti, când mai ai timp să construieşti? Nu de alta, dar ura mânâncă şi energie, şi timp. Energia ţi-o mai recuperezi, dar timpul nu. Timpul este singura resursă irecuperabilă. Foloseşte cu atenţie această resursă, pentru că altfel rişti să te trezeşti la o vârstă înaintată că n-ai făcut mai nimic şi că de vină este întotdeauna altcineva, nu tu. Sună cunoscut?
3. Sunt multe de spus, dar lumea îmi zice că sunt genul de om care se întinde mult la vorbă şi nu vreau să fac un articol kilometric. Noi tinerii mai putem face ceva pentru a ne implica. Putem să ajutăm la diverse evenimente planificate şi construite de ONG-uri sau fundaţii. Pe lângă faptul că ne va face să ne simţim mai bine şi mai împliniţi, alergarea la un maraton sau promovarea pe Facebook a unei cauze nobile pentru oraşul sau comunitatea ta va face pe cineva fericit. Nici Roma nu a fost construită peste noapte. Rezultatele durabile se construiesc de cele mai multe ori cu paşi mici, dar siguri. Aşa că data viitoare când auzi că se aleargă la un semimaraton pentru ajutarea unor bătrâni sau a unor copii, nu da scroll mai departe pe Facebook. Poţi să te implici măcar cu un share. Iar ăsta e doar un exemplu şi nu mă înţelegeţi greşit: nu zic să ne transformăm în susţinătorii tuturor cauzelor umanitare, pentru că atunci riscăm să cădem în altă extremă. Zic doar să învăţăm să ne implicăm. Pentru că aşa vom căpăta încredere în noi. Pentru că aşa vom descoperi cât de mult contăm în societate şi fără să riscăm ne murdărim mâinile sau imaginea.
Legat de Galaţi
Toată lumea zice că e în paragină, că e un oraş mort, că nu se mai poate face nimic. Ok, bun, toată lumea ştie şi vede asta. Acum ce facem? Ne apucăm să ne plângem pe toate drumurile de cât de grea e viaţa? Plânsul e bun. Ne ajută să ne descărcăm de emoţie.
Însă pentru dezvoltare şi construcţie avem nevoie de alte atribute. Unul din ele ar fi optimismul. Altul ar fi anduranţa. Însă cel mai important atribut necesar în îmbunătăţirea condiţiilor de trai din Galaţi cred că este cooperarea.
Fără cooperare, atât între noi, cât şi între instituţiile sau reprezentanţii statului, vom fi mereu un câmp de luptă. Războaiele au adus mereu evoluţie tehnologică. Dar cu ce preţ? Cu preţul vieţilor unor oameni. Plus că niciodată câmpul de bătălie nu a avut nimic de câştigat de pe urma luptelor care l-au umplut de găuri.
E doar o metaforă prin care vreau să transmit că oraşul nostru nu merită să mai fie câmp de bătălie. Sper doar că şi oamenii politici din toate taberele vor înţelege că avem o singură viaţă şi mai multe teorii care spun diverse lucruri despre ce se întâmplă după aceasta. Dintre care una nu sună prea bine :). Aşa că oricare am fi noi, hai să fim solidari şi să facem să crească iarba în urma noastră. Şi la propriu, şi la figurat.
Gânduri de final
Dragi tineri, care sunteţi tineri sau care vă simţiţi tineri, eu sunt în măsură să vorbesc doar pentru mine şi doar despre mine. Dacă inspiră treaba asta pe cineva, cu atât mai bine. Însă, dacă tot am ocazia, am să profit de ea şi am să spun o chestie învăţată şi probată de-a lungul timpului. Umbla o vorbă în care cineva spunea aşa: "Nu cei mai puternici sau cei mai inteligenţi supravieţuiesc, ci cei care se adaptează cel mai uşor". Eu aş zice aşa: cei care se adaptează cel mai uşor sunt cei mai puternici. Punct. Fii flexibil, adaptează-te, nu opune rezistenţă la schimbările din viaţa ta şi îţi va fi bine. În zilele noastre merită să înveţi… să te dezveţi.
Vă reamintim că "Viaţa liberă" găzduiește, săptămânal, cele mai interesante opinii şi atitudini despre Galaţi. Cu intenția să realizăm o radiografie a societăţii civile, în care să se regăsească aspiraţiile fiecărui gălăţean care are ceva de spus, vă invităm - dacă doriți să vă implicați şi considerați că puteți ajuta cu idei şi propuneri concrete la schimbarea în bine a oraşului - să trimiteți texte pe adresa de mail a ziarului, Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
