La cea mai recentă şedinţă, din 6-7 iunie, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a decis să-l canonizeze pe Sfântul Iacob Putneanul, care va fi sărbătorit de acum încolo pe data de 15 mai. În calendar au mai urcat, tot prin decizia înalţilor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, Cuvioşii Sila, Paisie şi Natan de la Mânăstirea Sihăstria Putnei, cu data de prăznuire pe 16 mai. Iată şi cum au trăit cei prospăt canonizaţi.
Sfântul Iacob Putneanul s-a născut în anul 1719, cel mai probabil pe lângă Rădăuţi. S-a călugărit de foarte tânăr, la doar 12 ani. Bine integrat în viaţa monahală, a devenit mai întâi stareţ şi apoi episcop. În 1750, ajunge mitropolit al Moldovei şi va ocupa această funcţie vreme de zece ani. A rămas cunoscut, îndeosebi, ca un cărturar pasionat. Ca episcop, a continuat activitatea predecesorului său, Varlaam, şi a tipărit Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, prima de acest fel din Moldova. A fost şi un promotor al educaţiei, mai întâi pentru că a înfiinţat o şcoală de slavonă, greacă şi română, la sediul episcopal, dar şi pentru că, din funcţiile de conducere, i-a îndemnat pe preoţi să se autoeduce continuu şi să îi determine şi pe copii să înveţe. Ca mitropolit, a reorganizat tipografia şi a administrat eficient bunurile bisericii. A renunţat, după zece ani, la scaun şi s-a retrat la Putna, unde a mai slujit vreme de 18 ani, transformând mânăstriea într-un “far de cultură”, potrivit aprecierii fostului patriarh Teoctist. Moare pe 15 mai 1778 şi este înmormântat în pridvorul Mânăstirii Putna, într-un mormânt pe care, ca administrator al mânăstririi, şi-l pregătise singur.
Cuvioşii Sila, Paisie şi Natan de la Mânăstirea Sihăstria Putnei au fost oameni pe care Sfântul Iacob Putneanul s-a bazat în activitatea sa.
