Contractul de întreţinere este actul prin care o persoană se obligă să efectueze prestaţiile necesare întreţinerii şi îngrijirii celeilalte părţi, pentru o anumită durată de timp, în cele mai multe cazuri aceasta fiind pentru toată durata vieţii acestuia din urmă, în schimbul unui bun imobil. Cine poate încheia un astfel de contract, care sunt condiţiile şi care sunt obligaţiile părţilor sunt doar câteva aspecte pe care ni le-a clarificat doamna lector univ. dr. Mirela Costache, Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice - Universitatea ”Dunărea de Jos” Galați, care ne-a acordat un scurt interviu pe tema contractului de întreţinere.
- Care este fundamentul şi natura juridică a contractului de întreţinere?
- Contractul de întreţinere a dat naştere, până la 1 octombrie 2011, data intrării în vigoare a noului Cod civil, unei jurisprudenţe bogate şi controversate, dat fiind faptul că nu avea o reglementare proprie. În prezent, acest contract îşi revendică un loc privilegiat în cuprinsul Codului civil actual, fiind reglementat de art. 2254-2263. Ca regulă, contractul de întreţinere se constituie cu titlu oneros şi presupune că una dintre părţi (întreţinutul) înstrăinează un bun sau plăteşte o sumă de bani (capital), iar cealaltă parte (întreţinătorul) se obligă să-i asigure acestuia sau unei terţe persoane întreţinere în natură, pe o anumită perioadă de timp sau pe tot timpul vieţii sale, iar după moartea acestuia să îl înmormânteze. Când se constituie cu titlu gratuit, atunci doar întreţinătorul îşi va asuma obligaţia de întreţinere în natură, fără să primească ceva în schimb. De regulă, acest contract se încheie cu titlu oneros, presupunând că întreţinerea va fi prestată în schimbul unui bun sau a unei sume de bani, dar şi în considerarea calităţilor esenţiale ale părţilor.
- Cine anume poate să încheie un asemenea contract şi ce alte condiţii trebuie îndeplinite?
- Dată fiind natura juridică a acestui contract, care presupune realizarea unor acte de dispoziţie din partea ambelor părţi contractante, se impune ca acestea să aibă capacitate deplină de exerciţiu, deoarece întreţinutul îşi asumă obligaţia transmiterii dreptului de proprietate asupra unui bun sau asupra unei sume de bani, iar întreţinătorul primeşte bunul sau suma de bani şi execută obligaţia de întreţinere. De asemenea, consimţământul trebuie să fie liber exprimat, neviciat prin eroare, dol (nr.r - acţiune făcută cu rea-credinţă, cu viclenie, pentru a determina pe cineva să încheie un contract nefavorabil sau să admită o clauză defavorabilă într-un contract) sau violenţă. Obiectul contractului de întreţinere poate fi format atât din bunuri mobile, cât şi imobile, aflate în circuitul civil. Cauza trebuie să fie licită şi morală, contrar, contractul va fi lovit de nulitate absolută. Sub sancţiunea aceleiaşi nulităţi, acest contract trebuie să îmbrace formă autentică.
- Care este conţinutul obligaţiei de întreţinere şi ce trebuie să cunoască părţile contractante cu privire la natura obligaţiilor asumate şi a drepturilor corelative?
- Potrivit art. 2257 Cod civil, principala obligaţie a întreţinătorului constă în prestarea întreţinerii către întreţinut care, din cauza caracterului ei alimentar, trebuie executată în natură, zi de zi. Cerinţa prestaţiilor succesive trebuie să vizeze, deopotrivă, cele două planuri ale obligaţiei de întreţinere: material şi spiritual. Întreţinătorul este obligat, în special, să asigure creditorului hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, menaj, precum şi folosinţa unei locuinţe corespunzătoare. Întreţinerea cuprinde, de asemenea, îngrijirile şi cheltuielile necesare în caz de boală. În cazul în care întreţinerea are caracter viager sau atunci când creditorul decedează în cursul duratei contractului, debitorul are şi obligaţia să-l înmormânteze. Această enumerare nu este una exhaustivă, părţile având la dispoziţie instituirea şi executarea şi altor prestaţii. Locul executării întreţinerii este acela prevăzut de părţi, iar în lipsă de stipulaţie expresă, întreţinerea se execută la domiciliul întreţinutului. Întreţinerea continuă a fi datorată în aceeaşi măsură chiar dacă, în cursul executării contractului, bunul care a constituit capitalul a pierit total sau parţial ori şi-a diminuat valoarea, dintr-o cauză pentru care creditorul întreţinerii nu este ţinut să răspundă. Clauza prin care creditorul întreţinerii se obligă la prestarea unor servicii este considerată nescrisă.
