Lucaciu, Goga şi Delavrancea - la Galaţi!
În aceste zile, la Galaţi, Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România tocmai a organizat, pentru nouă zile, cea de-a XI-a ediţie a Forumului Organizaţiilor Studenţeşti din România, cu invitaţi la vârf (ministrul Educaţiei şi Cercetării, preşedintele României şi alţii), „cel mai important eveniment anual studenţesc din România”, cu prezenţa a peste 350 de studenţi din 17 centre universitare din ţară.
Studenţii au protestat însă, vineri, 12 august, CLICK AICI PENTRU DETALII, după ce întrunirea naţională a fost „tratată cu lipsă de interes” - deşi invitaţi (se discuta şi despre nevoile Educaţiei, ba chiar şi chestiunea apropiatelor alegeri parlamentare!), parlamentarii gălăţeni nu au catadicsit să onoreze lucrările! CLICK AICI PENTRU DETALII
Am descoperit că oraşul nostru a mai fost gazda unui summit studenţesc important, naţional, al studenţilor. În 1915, când Lumea fierbea deja în Primul Război Mondial, oaza de pace de la noi (România îşi păstra încă neutralitatea) făcea încă posibilă, într-un frumos oraş, mare port maritim, deci şi un important nod de comunicaţii, pe apă şi calea ferată, o întrunire de asemenea proporţii. Care prefaţa marea Unire care urma, cu atâtea sacrificii, făcute cu viaţa lor şi de atâţia tineri!
La vremuri tragice, interes crescut...
În august 1915 însă, evenimentul era salutat de autorităţi şi era consemnat, desigur, în presa vremii. Am găsit, în volumul „Tezaur documentar gălăţean”, scos în 1988 de Direcţia Generală a Arhivelor Statului, o cerere de finanţare a unui număr de ziar special dedicat evenimentului. Iată conţinutul documentului: „1915 august 25, Galaţi./ Domnule prefect,/ Subsemnatul D. Urzică, directorul ziarului „Dunărea de Jos”, socotind ca un lucru vrednic de amintire şi ca onoare pentru oraşul nostru faptul că Congresul studenţilor români de pretutindeni se ţine, în aceste împrejurări excepţionale, la Galaţi, am făcut un număr special de salut tinerimei universitare şi am pus în lucru un număr comemorativ al acestui congres, ilustrat cu mai multe clişee (fotografii, n.red.)./ Vă rog respectuos, domnule prefect, având în vedere mijloacele noastre materiale de care dispunem, să binevoiţi a ne acorda un sprijin ce veţi găsi cu cale în acest cop./ Cu profund respect,/ Devotat servitor, D. Urzică”./ Domniei sale domnului prefect al judeţului Covurlui.” Documentul primea în aceeaşi zi rezoluţie, prin care prefectul dispunea acordarea unui ajutor de 50 de lei din „fondul de publicaţii”, urmând ca „petiţionarul” să depună apoi chitanţă şi un exemplar din acel număr festiv, „ca acte justificative”.
Galaţiul, şi în presa centrală
Preşedinte de onoare al Congresului studenţimii de la Galaţi a fost, aflăm din „Albina– Revistă Enciclopedică Populară”, care apărea, săptămânal (duminica), la Bucureşti, nimeni altul decât părintele Vasile Lucaciu, o personalitate uriaşă a românismului, cel pentru care românii din Ardeal au făcut „Doina lui Lucaciu” (începea aşa: „Plânge-o mierlă pă păduri, of, of, of./ Rob îi Lucaci în lanţuri/ Pentru sfânta libertate/ De care noi n-avem parte.”
Părintele Vasile Lucaciu
Unul dintre semnatarii Memorandului, închis politic în Ungaria, părintele Lucaciu (1852 – 1922) a fost „una dintre cele mai importante personalităţi politice, culturale şi istorice ale românilor ardeleni din perioada dualismului Austro-Ungar, militant pentru drepturile românilor din Transilvania”. Şi la Galaţi, „idealul naţional”, prezent mereu în epocă, unirea cu Transilvania şi cu Bucovina de Nord, a fost deci prezent!
Congresul s-a desfăşurat, scrie pe 30 august „Albina”, între 22 şi 26 august. „Li s´a făcut o frumoasă primire de către cetăţenii oraşului”, consemnează revista. Au onorat congresul, la care au fost trimişi delegaţi de Liga Culturală condusă de Lucaciu, nume sonore precum Octavian Goga sau Barbu Ştefănescu Delavrancea (măcar…) ajutorul de primar Lenguţianu, profesori, profesori universitari, un farmacist, un negustor, directori de şcoală. Locul desfăşurării, la liceu, trebuie să fi fost „Alecsandri”-ul, mai ales că membrii congresului au trimis o telegramă şi văduvei poetului care dă numele liceului, acum colegiu naţional - Paulina Alecsandri.
Teatrul Papadopol
În afară de lucrările propriu-zise, prima zi a început cu un parastas, la Catedrală, pentru românii căzuţi în războaie. A doua zi dimineaţa a fost vizitat Galaţiul şi, după lucrări, seara, „un festival studenţesc” s-a desfăşurat la Teatrul Papadopol, pe strada Braşoveni, pe care mergea spre Port „tramway-ul” (cam pe unde coboară acum str. Navelor), clădire unde a jucat înainte, în turneu, şi vestita Sarah Bernhardt. Teatrul a ars în perioada interbelică. După încheierea congresului, a fost organizată o excursie la Constanţa.
Autoritatea, la curent cu nemulţumirile
Regele Ferdinand, informat printr-o telegramă despre dorinţele studenţilor. O telegramă a congresului din 1915 a fost adresată regelui Ferdinand. Ne lămureşte despre sensul ei manifest regretatul profesor Valeriu Florin Dobrescu (1943 – 2003), în lucrarea „Poziţia studenţimii din Iaşi faţă de unele probleme fundamentale ale României moderne”: pe atunci, în presă, „studenţii se pronunţau împotriva oricărei tranzacţii diplomatice şi a oricărei alianţe cu Puterile Centrale, care nu puteau să fie decât dăunătoare intereselor naţionale.
Studenţii cereau regelui Ferdinand să nu continuie politica lui Carol I”, care ar fi optat spre cealaltă tabără beligerantă. Fondator şi membru al Centrului de Istorie şi Civilizaţie Europeană de sub egida Academiei, profesorul piteştean s-a născut la Ianca Sat, Brăila. În lucrarea sa, lăsa destul loc congresului gălăţean, care milita pentru reîntregire! „De altfel, prima societate studenţească, creată în 1879, a purtat denumirea de „Unirea”. Ei i-a aparţinut şi prima idee a convocării unui congres studenţesc (24 mai 1880).
La Dunăre, al III-lea congres studenţesc din istorie
Congresele studenţeşti, convocate începând cu 7 septembrie 1880, au devenit importante întâlniri unde se discutau probleme de bază ale societăţii româneşti din rândul cărora se detaşa aceea a desăvârşirii unităţii naţional-statale. Primul congres studenţesc a avut loc la Focşani în septembrie 1880, iar cel la care ne referim era al treilea. Studentul Victor lamandi a arătat că afirmarea naţională a tineretului universitar trebuie pusă înaintea faptelor de arme.
„Să ne ridicăm - sublinia el - sufletul către suprema dorinţă a tuturor care este înfăptuirea idealului naţional, unind sub acelaşi sceptru Ardealul şi Bucovina spre a forma statul unitar român”. Aici, părintele Lucaciu „arăta că „Liga Culturală” fiind „pepiniera tuturor idealurilor naţionale, vangarda unităţii naţionale”, nu ne rămâne decât să spunem „tuturor că suntem hotărâţi să înfăptuim idealul naţional. Cuvintele bardului transilvănean: „Simţiţi mustul care fierbe cu toată vigoarea, cu toată pornirea impetuoasă a tinereţii. De aceea sunteţi predestinaţi să fiţi termometrul însufleţitor unui neam într-o perioadă de realizare a unei dorinţi obşteşti. Cu cât un popor are mai multe probleme de rezolvat, cu atât rolul tinerimii e mai covârşitor” au fost considerate de studenţii din toată ţara ca un adevărat plan de acţiune pentru marile evenimente ce se apropiau.”
Propaganda germană părea în acel timp să convingă mai mulţi români să abandonăm ideea unui război alături de Antanta, care ne-ar fi redat Ardealul. Studenţii au avut o mare înrâurire pe atunci!
Oare azi românii nu mai au „probleme de rezolvat”, încât congresul studenţilor trebuia ignorat de aleşii noştri?!
