Evaluaţi acest articol
(7 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Nu pentru a-i şoca pe cititorii noştri, ci doar din nevoia de a fi alături de doi compatrioţi, ambii profesori de marcă, pregătiţi la Universitatea "Dunărea de Jos", am încercat să aflăm mai multe chiar de la cele două victime ale campaniei de arestări din Turcia, soţii Cristina şi Liviu Augustin Chifane, reţinuţi de autorităţile din Turcia pe 13 august, timp de trei zile, apoi expulzaţi din ţară fără explicaţii.
Trimiţând şi un salut din partea soţului său, Cristina Chifane i-a răspuns, pe e-mail, fostului său profesor de la universitatea de stat gălăţeană, conf. dr. Pretru Iamandi: "Nu avem puterea să dăm niciun interviu"...
Înţelegem foarte bine tensiunile prin care au trecut cei doi angajaţi ai Universităţii Karabuk, o megainstituţie cu 42.000 de studenţi, care au acum o prioritate absolută, într-un moment în care în toate universităţile din lume profesorii deja angajaţi îşi stabilesc cursurile: trebuie să-şi găsească o catedră.

Anchetaţi de o comisie, ca în stalinism!

Din rândurile impresionante adresate profesorului Iamandi, cu povestea acelor momente teribile, se vede delicateţea de a nu intra în amănunte prea dure pentru cel care citeşte. "Am trecut prin momente groaznice", scria în 29 august profesoara. "Am ajuns acasă săptamâna trecută. Când a avut loc lovitura de stat, eram în România, să ne vedem părinţii. Am plecat înapoi luni, 18 iulie, fără să fim conştienţi de ce s-ar putea întâmpla. Timp de zece zile, lucrurile s-au derulat normal, ne-am dus la universitate, ne-am întors acasă. Miercuri, 27 iulie, ne-am dus la birou şi am găsit yala schimbată şi uşa închisă. Ne aştepta o hârtie că am fost suspendaţi şi suntem supuşi unei investigaţii, sub suspiciunea de a avea legături cu o organizaţie teroristă. Vă imaginaţi şocul. Cu inocenţă, am crezut în continuare că e vorba de o neînţelegere. Ne-au chemat în faţa unei aşa-zise comisii, alcătuite din cadre didactice pe care nu le cunoşteam şi care ne-au pus întrebări generale: aţi auzit vreodată de această organizaţie teroristă, aţi participat la întâlniri, aţi instigat studenţi, etc. Normal, am răspuns că suntem nevinovaţi. Am dat şi o declaraţie scrisă şi am crezut că se va termina, că au înţeles că nu avem nimic de-a face cu aceste lucruri. Ne-au spus să aşteptam un răspuns de la universitate...

Percheziţie, cu arestarea calculatoarelor. Şi a lor!

"Sâmbătă seara, pe la orele 18.00-19.00, am fost sunaţi de la poliţie că vor să vină la noi acasă, să ne adreseze câteva întrebări. Când au venit, am realizat că voiau să facă o percheziţie, să ne ridice toată aparatura electronică şi că ne vor reţine. Am stat în arest trei zile şi trei nopţi. Ne-au interogat, ne-au verificat mesajele de pe telefoane, facebook, mail. Şi-au dat seama că nu ştim nimic, că suntem nevinovaţi şi ne-au eliberat fără să ne aducă nicio acuzaţie. Acelaşi lucru s-a întâmplat în cazul unui coleg american, prof. dr. Clyde Forsberg".

Eliberaţi, nevinovaţi, dar... expulzaţi!

"În ziua în care ne-au eliberat, universitatea a renunţat la serviciile noastre, sub aceeaşi acuzaţie, cu toate că din punct de vedere legal totul era în regulă. Am fost nevoiţi să părăsim Turcia în câteva zile. Liviu terminase primul an de doctorat, la Ankara, cu şase cursuri absolvite cu note maxime. A trebuit să se retragă. Eu vroiam să îmi depun dosarul pentru associate professor anul acesta. Vă imaginaţi în ce stare suntem. Am început să completăm aplicaţii online pentru alte universităţi din afară, dar ştiţi cât de greu este şi mai e puţin şi începe anul universitar. Nu ne simţim în stare să dăm niciun interviu. Din respect pentru dumneavoastră, v-am spus, în mare, povestea, fără să insist pe detaliile sordide legate de zilele şi nopţile din închisoare sau de tensiunea şi teroarea în care trăiesc acum oamenii din Turcia".

..."numele lor ar putea să apară pe o listă"

"Pe noi ne-au luat pentru că eram străini şi, probabil, dintr-o anumită invidie de ordin profesional, dar imaginaţi-vă ce se întamplă cu oamenii care trăiesc acolo şi cărora le e frică şi de umbra lor, care tot timpul se gândesc că numele lor ar putea să apară pe o listă şi viaţa lor poate fi distrusă într-o clipă. În aceeaşi situaţie sunt politişti, judecători, jurnalişti, angajaţi din sectorul public. Faptul că ne-au eliberat a fost un caz fericit, cei de acolo ştiu că au doar două opţiuni, odată ce numele lor apare pe o astfel de listă: să fie trimişi la închisoare sau să fie eliberaţi condiţionat şi să se ducă în fiecare zi să semneze că sunt în localitate şi să fie în continuare investigaţi. Din câte am înţeles, e vorba şi de o luptă subterană între diversele comunităţi religioase musulmane, care încearcă acum să preia controlul, profitând de situaţia creată".
Chiar dacă nu a fost un interviu, în care declaraţiile să fie redactate poate într-un alt stil, este important, pentru libertatea gândirii, pentru drepturile omului, să cunoaştem şi prin aceste note ale unui martor direct la evenimente, situaţia gravă din Turcia, prinsă acum şi într-un conflict armat extern. Pentru a uşura lectura, am adăugat doar diactritice textului primit de profesorul Iamandi.
Suntem alături de conaţionalii noştri greu încercaţi, de la care sperăm să alăm şi veşti extraordinar de bune!

Citit 4199 ori Ultima modificare Joi, 01 Septembrie 2016 17:29

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.