Un gălăţean mănâncă, în medie, mai mult peşte decât alţi români, într-un an. Totuşi, consumul oficial este mult, mult mai mic decât ar trebui. Ce ne împiedică să alegem peştele în defavoarea cărnii de pui sau a celei de porc sau ce ne împiedică să recunoaştem că o facem? Problema e destul de complicată. Oricum ar fi, de date certe şi transparenţă în ceea ce priveşte consumul local de peşte e puţin probabil să avem parte prea curând.
Codaşii Europei la consum de peşte
Sunt europeni care mănâncă de aproape 20 de ori mai mult peşte decât românii. Potrivit celui mai recent Eurobarometru prin intermediul căruia s-a studiat problema, un român pune pe masă, în medie, cinci kilograme de peşte pe an. O fi mult, o fi puţin? Pentru comparaţie, vă spunem că, potrivit aceleiaşi surse, un islandez mănâncă 90 de kg de peşte anual, iar un spaniol consumă nu mai puţin de 42 kg. Consum considerabil au şi francezii (35 kg peşte/an), belgienii (25 kg peşte/an), croaţii (20 kg peşte/an), grecii (20 kg peşte/an) şi britanicii (19 kg peşte/an). Lista e mai lungă, iar la capătul ei, codaşi la consumul de peşte suntem noi, românii.
Ai noştri, peste media naţională
În Galaţi şi comunele înşirate de-a lungul Prutului (Tuluceşti, Frumuşiţa, Folteşti, Măstăcani, Vlădeşti, Oancea, Suceveni şi Cavadineşti) trăiesc 278.000 de oameni. Iar potrivit unui studiu realizat de Asociaţia gălăţeană Pro Eco Tour, media consumului de peşte din zonă este de nu mai puţin de 11 kg/an de locuitor. Apetitul pentru peşte ar fi, deci, dublu în acea zonă, faţă de media naţională. Totuşi, s-ar putea ca nu toate răspunsurile să se afle în statistici.
Iar una dintre variabilele importante este cantitatea de peşte pescuită, ilegal, de braconieri. Sunt oameni care scot ori de câte ori pot o jumătate de sac de peşte, ca să aibă cu ce-şi hrăni familia, chit că li s-o fi acrit de aceeaşi mâncare. Sunt oamenii care vând la gard câţiva peşti, ca să aibă de un pachet de ţigări. Şi sunt marii braconieri, care nu se sfiesc să dea şi “la baterie”, dacă mai au pe unde. Iar dacă mici braconieri tac chititc, doar n-o să ne aşteptăm să primim date oneste de consum de la marii hoţi, care au aproape că au secat Prutul… Departe de noi ideea că statul ar trebui să ia pielea de pe omul care pescuieşte ca să mănânce. Ar trebui să fie şi el pedepsit, dar proporţional cu păguba făcută, nu la fel ca cel care a braconat ca să facă bani grei. Ideea este că, oficial, nu avem nicio idee despre cât peşte braconat mâncam. Ar putea fi puţin, dar la fel de bine ar putea să fie foarte mult.
Cert e că, dacă toţi am mânca la fel ca gălăţenii din Lunca Prutului, adică circa 11 kilograme pe an, la nivel de judeţ doar oasele ar mai rămâne din vreo 4.000 de tone. Pare totuşi un consum cam mare ca să fie credibil, nu-i aşa?
