* Monica Iordache şi Sorina Broască din Lieşti sunt colege de clasă şi prietene foarte bune * Amândouă au reuşit să se claseze între primii 20 de elevi în ierarhia judeţeană, la diferenţă de doar 9 sutimi *
Nu sunt fete de bani gata, aşa că părinţii lor n-au cheltuit zeci de milioane pentru pregătirea lor (deşi ambele recunosc că s-au meditat în ultimul an în particular), dar s-au clasat între primii 20 de elevi pe listele admiterii la clasa a IX-a, la diferenţă de numai 9 sutimi. Monica Iordache a fost pe poziţia a patra, deşi are a doua medie pe judeţ - 9.95 (au fost doi elevi cu 9.96 şi doi cu 9.95), iar Sorina Broască a ocupat locul al nouăsprezecelea, având a zecea medie pe judeţ - 9.86.
Poate până aici n-ar fi nimic excepţional, dacă amândouă n-ar proveni din mediul rural, din Lieşti. Cele două bune prietene au fost în aceeaşi clasă, la Şcoala Nr. 4, absolvente de zece pe linie, iar din toamnă, vor fi colege la CNVA, la ştiinţe sociale – intensiv franceză.
Dincolo de prietenia care le leagă de multă vreme, ele se află tot timpul în competiţie, fără ca acest lucru să le deterioreze relaţia. Sună aproape ca-n poveşti, nu?
Departe de lumea dezlănţuită
Faptul că provin din familii destul de modeste, din mediul rural, pare să fie atuul lor. Aşa au căpătat motivaţie să înveţe să-şi depăşească condiţia.
Mama Monicăi este operator de telefonie, iar tatăl – agent agricol - este deocamdată fără slujbă. Nici Sorina nu provine dintr-o familie sus-pusă: mama bucătăreasă, iar tatăl muncitor. Greutăţile vieţii de la ţară le-au format personalităţi puternice şi le-au călit.
Am avut plăcuta surpriză să stau de vorbă cu două fete serioase, independente, cu minţi deschise, gata să ia viaţa în piept şi să se descurce pe cont propriu, la numai 14 ani. Pentru că asta vor fi nevoite să facă din toamnă.
„Nu am fost «setată» pe tocit”
Monica pare să fi stat îndelung de vorbă cu ea însăşi, să se fi analizat până în cele mai mici unghere: „Sunt o persoana deschisă, cu capul pe umeri, mă conformez cam greu, dacă mi se impune ceva şi accept să fac compromisuri doar pentru lucrurile care merită cu adevărat. Nu mi se pare ceva ieşit din comun faptul că am obţinut rezultatele acestea. Ele sunt rodul unui proces îndelungat de achiziţii. Totul a fost firesc. Nu am fost «setată» pe tocit. M-am documentat în plus întotdeauna, dar nu mi se pare că a fost un efort extraordinar”.
Dacă de la ţară, a reuşit să ajungă elevă la cel mai bun liceu din oraş, pe viitor şi-a propus să depăşească cu mult aceste „graniţe”: „Pe viitor mi-aş dori să merg la o universitate din străinătate, în Franţa, Germania, Marea Britanie. Dacă nu, aici aş vrea să fac arhivistică, relaţii internaţionale, management sau marketing. Nu ştiu exact, dar cam acestea ar fi domeniile care mă interesează”, mă lămureşte Monica.
„Bucură-te de viaţă” este formula după care se călăuzeşte, de aceea cu toate că studiază mai multe ore pe zi, îşi alocă întotdeauna timp pentru pasiunile sale: muzica, lectura, tenisul de masă, discuţiile pe chat cu prietenii.
Artista cu minte pragmatică
Sorina şi-ar dori să facă, în Franţa, o facultate de teatru sau cinematografie, pentru că a interpretat câteva roluri şi a avut succes. E conştientă că drumul până la artă este foarte lung şi nu stă cu capul în nori, aşteptându-şi gloria. Caută să-şi folosească timpul în cel mai util mod cu putinţă.
După ce a scăpat de emoţiile admiterii şi-a făcut o „firmă” pe internet prin care oferă diverse servicii: tehnoredactări, traduceri, creare site-uri şi blog-uri, invitaţii la nunţi şi petreceri, editare grafică, creare wallpapere, etc. Cum preţul este destul de avantajos, a primit comenzi inclusiv de la o pizzerie din Bucureşti pentru care a creat nişte pliante promoţionale.
Cum salariile părinţilor sunt modeste, bunicul ei i-a promis că-i va aloca din pensia sa o „bursă” lunară de 200 de lei. Nimic nu o va putea opri să-şi îndeplinească visele: „A fost dorinţa mea cea mai mare să termin gimnaziul cu zece pe linie şi să iau medii mari la teze. Visul acesta nu puteam să mi-l îndeplinesc decât eu”, spune cu convingere fata.
Un autoportret şi l-a făcut în revista „Alb şi negru”, pe care a realizat-o împreună cu Monica: „Nu am totul, dar totuşi pot zâmbi. Poate că viaţa e dură, dar eu sunt şi mai şi. N-am multe, dar ofer ce am. Din tot ce am, încerc să fac ceva mai bun.”
Ambele fete mi-au destăinuit că sunt conştiente că venirea de la ţară la oraş nu le va fi deloc uşoară. Au mari emoţii, vor trebui să facă faţă unui program de studiu diferit, unui ritm diferit, unor profesori mult mai exigenţi. Însă sunt convinse de un lucru: nu vor cobori ştacheta. Şi vor fi împreună.
Foto 1: Sorina Broască
Foto 2: Monica Iordache
